Circulă pe rețelele de socializare tot felul de citate. Eu le ador pe cele sarcastice, amuzante, ironice. Uneori îmi plac și citate despre parenting, în special cele care rostesc adevăruri atât de simple și firești, dar care, din păcate, nu sunt percepute ca normalitate de către marea majoritate. Pe cele care au câte-o doamnă plângând sau vreo iubire destrămată, nici nu mă obosesc să le citesc.
Zilele acestea însă m-a iritat unul pe care la început am încercat să-l ignor dar apoi a început să mă deranjeze, repetându-se, tot mai tare. Era ceva despre cum te sacrifici tu să-ți crești copiii și apoi, la bătrânețe, aceștia pleacă de lângă tine, te uită, lăsându-te cu buza umflată.
E ca și cum tot ce faci tu pentru copiii tăi e să oferi niște servicii pentru care aștepți apoi, la bătrânețe, să fii plătit. Mă mir că nu se încheie și niște contracte cu aceștia și o serie de facturi pentru serviciile prestate pe care să le încasezi când ai nevoie. Există și credința aceea idioată (din punctul meu de vedere) care completează această idee: hai să facem copii ca să avem cine să aibă grijă de noi la bătrânețe. Lucrurile nu stau chiar așa și dacă asta este ceea ce crezi, nu mă mir că vei rămâne singur atunci când vei îmbătrâni.
Dacă vorbim în termeni financiari, plata mea se încasează instantaneu. Nițeluș de joacă în preajma păpădiei, pac un zâmbet care-mi bucură sufletul. O oră de zvârcolit în pat lângă fetițul care e pe cale să adoarmă, pac o îmbrățișare de trezire. Mâncarea ei preferată aburindă pe farfurie, pac un pupic și un chiot de veselie. Ania mi-a luminat atât de mult viața încât simt că am acumulat datorii la ea pentru încă vreo cinci vieți de-acum încolo.
În cursurile de la facultate am învățat despre etapele dezvoltării. Îmi amintesc că la bătrânețe era caracterizată o subetapă în două direcții: Dacă ai avut o viață pe care nu ai trăit-o frumos, apare depresia și anxietatea. Pentru cei care s-au bucurat din plin de ea însă sentimentul era de împlinire și satisfacție. Ai făcut o cursă frumoasă și acum poți privi liniștit în urmă.
Naști un copil și faci totul pentru a-i da șansa să fie fericit în tot ceea ce trăiește. Pentru nesiguranța la bătrânețe există parteneri, contracte, facturi și bucuria de a-ți ști copilul mulțumit, dornic de a continua în locul tău drumul acesta fantastic. Poate că va alege să fie fericit departe de tine. Poate că îți va fi greu să nu-l vezi atât de des. Dar ai prefera să-l vezi zilnic cum suferă aproape de tine?! Poate că nu-ți va scrie, nu-ți va telefona și va rupe treptat legăturile cu tine. Dar atunci vei avea suficient timp să privești înapoi și să analizezi cu atenție contractul sau facturile neplătite care au dus la ruperea unei legături afective ce, în mod natural, este veșnică și eternă. Bineînțeles, asta doar presupunând că este așa cum se spune și că la bătrânețe cu toții devenim mai înțelepți!
Sursa foto: www.dreamstime.com
