Trăim vremuri de grele încercări culinare pentru păpădie. Este delicată ca o vrăbiuță și în această perioadă, tot ca ea vrea să și mănânce. Poate că ține la siluetă sau poate pur și simplu, nu are chef să mănânce mai mult. Sunt lucruri mult mai importante de făcut pe lumea asta decât mâncatul.
Așa că pigulește câte puțin de cărniță, puțin din mâncarea ei și ronțăie două boabe de porumb fiert. Degustă ca un aprig critic culinar, orice îmbucătură. Prinde mâncarea cu vârful limbii și o mestecă îndelung exemplificând cele mai amuzante expresii faciale.
Noi o susținem în acest proces de experimentare culinară cu o mare varietate de rețete, de ingrediente și combinații, cu tone de răbdare și de bunăvoință.
Tati e plecat prin țară cu Dorin (bunicul matern), pentru treburi importante. Am rămas doar noi, fetele acasă: Ania, Masha, Auri, eu, Lulu și pisi. Aaa, da, și Enzo.
Ajunsă stăpână pe meniul păpădiei din ziua cu pricina, fără prea multe variante pe care Ania să le placă, am decis să fiu inventivă. Pe principiul să mănânce cât mai variat, am făcut o tocăniță de legume cu ceapă, usturoi, morcov, ardei gras, cartofi, dovlecel, mărar, carne de curcan, pe care am îmbogățit-o cu unt și o lingură de iaurt.
Am încercat să nu o iau personal și să resping orice sentiment de neapreciere pentru timpul și efortul meu, atunci când păpădia a gustat o linguriță din tocănița mea și a decis că nu mai vrea să mănânce.
Am redevenit creativă și i-am servit puicii paste din tocana de vițel făcută de Dorin cu o seară în urmă, i-am tăiat pâine sub formă de inimioară și de floricică cu formele de turtă dulce, pe care am prăjit-o și i-am uns-o cu un strat de brânză și unul de pateu. Ba chiar i-am dat și-un iaurt Danonino pe care tati l-a strecurat sâmbătă în coșul de cumpărături, fără știrea mea, și care se răcorea ascuns în spatele raftului de sus al frigiderului.
Pentru cină, însă aveam probleme. O rugasem pe Auri să ne fiarbă niște porumb dulce dar parcă nu era destul. Am mers după masă în vizită la Auri și printre jucării și păpădii, am reușit să arunc o privire pentru inspirație pe un site cu rețete pentru fetițe drăgălașe. Am ales o rețetă pe care am combinat-o și cu o rețetă de la bunica mea, împărtășită de Auri și așa au luat naștere chifteluțele noastre de legume:
Ingrediente:
-2 cartofi
-1 morcov
-90 g brânză de vaci
-2 căței de usturoi
-1 legătură de pătrunjel verde
-1/2 linguriță de turmeric
-1 ou
-2 linguri de pesmet + extra pentru suprafață
-sare, piper
-ulei pentru prăjit
Mod de preparare:
Cartofii și morcovul se curăță de coajă, se spală și se taie mai mărunt ca să se pătrundă mai repede. Se pun la fiert 15 minute în apă cu sare.
Într-un vas se pisează cu furculița cartofii și morcovul fiert, se adaugă brânza mărunțită, usturoiul pisat, pătrunjelul tocat, turmericul, 2 linguri de pesmet și oul bătut. Dacă este necesar, adăugați sare și piper (eu nu am pus că era sărată brânza).
Se amestecă bine și se formează chiftelele pe care le dați apoi prin pesmet (ca să fie suficient de crocante pentru gustul păpădiei) și le prăjiți în ulei. Merg de minune cu un iaurt în care ați zdobit un cățel de usturoi.
La noi a fost succes total! A înfulecat păpădia chifteluțe după care s-a îndulcit cu niște porumb fiert, pe care l-a împărțit, generoasă și cu Masha.
Cumva, reușește mami asta să se descurce și în situații neprietenoase! Precaută, însă, și-a notat rețeta pe blog, pentru viitoare informări.
Poftă bună!
