Răspunsurile prezentului se află în trecut. Nemulţumirile pe care le avem acum referitoare la persoana noastră au fost provocate de evenimente din trecut. Cine pleacă într-o călătorie de introspecţie cu siguranţă va fi condus pe drumul spre copilăria sa, atunci când s-a format şi a văzut pentru prima oară, cu ochi de copil, lumea.
De vreo doi ani şi ceva eu fac cea mai vindecătoare şi recompensatoare formă de terapie pentru mine: maternitatea.
De ce cred eu că parentingul este o extraordinară formă de terapie şi dezvoltare personală? Ar fi câteva motive pentru asta:
1.Simplul fapt că putem privi cum îşi trăieşte copilăria copilul născut din noi (sau cel pe care îl creștem) ne va aminti de propria noastră copilărie, doar că acum o vom privi prin ochi de adult, prin toată experienţa de viaţă care ne formează. Vom şti acum să cerem şi să oferim ce nu am ştiut să facem când eram mici. Vom înţelege mai bine puiul micuţ din faţa noastră şi vom ierta şi alina copilul care am fost noi cândva. Ne vom vindeca prin copilul nostru şi pentru el.
2.Vom deveni experţi în managementul furiei, în depășirea sau ţinerea în frâu a angoaselor, vom prinde mai multă încredere în noi, vom fi mai adaptabili şi mai echilibraţi. Vom deveni proprii noştri terapeuţi, vom căuta şi găsi soluţii potrivite pentru a fi părinţi mai buni devenind astfel oameni mai buni. Poate că atunci când suntem furioşi ne ajută să explodăm cu un mare bum de spart farfurii. Când vom vedea privirea speriată a puiului de lângă noi vom învăţa să ne detaşăm şi să prindem o altă perspectivă, să privim situaţia în ansamblu şi să găsim alte căi de a reacţiona. Vom înţelege că tot ce simţim îi transmitem şi copilului nostru şi vom învăţa astfel cât de benefic este (pentru noi şi pentru ceilalţi) autocontrolul.
3.Indiferent câte greutăţi ne încearcă, fie că sunt obstacole personale de depăşit, fie că e o problemă de serviciu sau o relaţie conflictuală în familie, vom avea cel mai puternic motiv din lume să le depăşim: puiul nostru. Vom merge înainte îndârjiţi, puternici şi hotărâţi şi nicio rafală de vânt nu ne va putea destabiliza.
4.O vreme probabil vom orbecăi prin întuneric. Nu vom şti dacă e bine ceea ce facem, dacă suntem părinţi buni, dacă educăm un copil frumos şi fericit. Când însă iubirea noastră şi educaţia cu blândeţe pe care o trimitem spre puiul noastru se va întoarce la noi sub forma unui feed-back pozitiv şi a unui copil care se simte iubit, apreciat, respectat şi înţeles, vom prinde aripi de la siguranţa de sine care ne va învălui. Uşor-uşor, ezitările vor dispărea făcând loc unui sentiment nou şi minunat: încrederea în noi ca părinţi.
5.Înveţi să redescoperi lumea prin copilul tău. Lucruri care simţeai că ţi se cuvin, care ţi se păreau simple şi banale vor căpăta acum înţelesuri profunde. Înveţi să te bucuri de tot ce-i în jur, la fel cum o face şi puiul tău: de ploaie, de pământ, de vânt, de melci, de nori, de o buburuză în zbor sau de o suflatul într-o păpădie care îţi ridică la cer dorinţele cele mai ascunse.
6.Copilul tău te va iubi no matter what. Te va iubi atunci când te joci cu el, te va iubi atunci când îi vei pune limite, te va iubi când vei greși, te va iubi când vei fi vesel şi te va iubi când vei fi trist. Vei învăţa astfel cât de mult meriţi tu să fii iubit şi vei învăţa să te ierți și să te iubeşti şi tu la fel de mult. În fond, nimeni nu ştie mai multe despre iubirea pură, necondiţionată şi imensă decât un copil, aşa că am face bine să îl ascultăm şi noi.
7.De când am aflat că sunt însărcinată, dar mai ales de când s-a născut Ania am un tremur permanent de bucurie în mine. E de-ajuns doar s-o privesc ca să simt fericirea. Am mai spus asta, e ca o dimineaţă de Crăciun, atunci când de-abia aştepţi să deschizi cadourile de la Moşu’. Am crezut că se va mai estompa în timp, odată ce prezenţa păpădiei va deveni o obişnuinţă, dar nu e deloc aşa. Sentimentul e la fel de intens ca-n prima zi. Greul nu are cum să mai fie aşa greu când simţi atâta bucurie în suflet. Faci totul mult mai uşor şi cu mult mai multă plăcere atunci când dispoziţia ta afectivă e una de relaxare, optimism şi veselie. Nu sunt munţi pe care să nu-i poţi trece când spiritul tău se înalţă mult deasupra lor.
Bineînţeles că nu încurajez pe nimeni să facă un copil ca să treacă prin vindecarea parentală. Această formă de terapie nu funcţionează dacă nu vă doriţi un copil acum sau dacă motivele pentru care apare bebeluşul nu sunt cele potrivite. Din contră, s-ar putea ca angoasa să pună stăpânire permanent pe viaţa voastră. Dar dacă experimentaţi deja bucuria iubirii necondiţionate, vă aşteaptă o călătorie miraculoasă cu puteri magice de vindecare a sufletului!
Sursa foto: http://psibilitar.pt
