Sunt pe repede-nainte astăzi: îngrijit fetiț, sport, duș, de-ale casei, scos carne de la dezghețat, culcat păpădie, fugit cu niște treabă la bancă, echipat fetiț+bagaje, apă, prânz Ania și plecat la Șoimuș pentru curățenie cu ocazia petrecerii păpădiei, apoi întors acasă, făcut mâncare, spălat copiluță, cinat, lăptic, ritual de seară și în final sooooomn!
Curățenia de la Șoimuș este necesară pentru că nu am mai dat pe-acolo de câteva luni bune. Deși încă nu este timpul să ne întoarcem la Șoimuș (vremea mai are vreo 2 luni până ne va lăsa să locuim din nou la țară) și deci, nu are rost să facem curățenie generală, deși am lăsat totul în ordine și curățenie când am plecat în toamnă, e totuși necesar să facem câte ceva pe-acolo: să spălăm baia (pe care o vom folosi), bucătăria (frigider, chiuvetă, aragaz) dereticat prin fiecare încăpere, aranjat și pridvorul unde ne pierdem cea mai mare parte din timp, curățat curtea șiiii, cel mai important și migălos lucru: spălat și pregătit jucăriile păpădiei pentru domnișoara aniversată și pentru toți copiii care se vor bucura de ele. Credeți-mă, nu aveți idee cu adevărat ce înseamnă jucăriile Aniei, dar vă puteți gândi liniștiți la un magazin micuț de cartier, plin doar cu așa ceva.
Aaa, și am uitat să menționez că domnul tătic are astăzi drumuri de făcut și ședințe de onorat.
Cu mândrie vă informez că am reușit să fac astăzi tot ce mi-am propus. La Șoimuș, fetițul a fost extrem de tolerantă și înțelegătoare cu mine: s-a jucat cu jucăriile noi pe care le descoperea pe-acolo, a făcut și refăcut un puzzle covoraș cu ponei de vreo 20 de ori, chemându-mă de fiecare dată să-i observ și apreciez progesul și a sărit în trambulină până i-au luat foc obrăjorii.
Când domnul tătic ni s-a alăturat ca să ne repatriem la Deva, au fost împreună ei doi la magazinul drag de la colțil străzii să vadă ce minune de dulce vor găsi acolo, întrucât mami uitase să ia ceva de-acasă. S-au întors fericiți cu … un cățel, al familiei care administrează magazinul.
Păpădia s-a jucat neîncetat cu el cât am mai rămas acolo iar, la plecare, s-a pus pe un plâns amarnic care a durat până la Deva. Da, știu că mai are trei căței pe care-i iubește acasă și alte 100 de animale, dar nu-l avea pe acel cățeluș drăgălaș care, din păcate, aparținea altei fetițe. Am ținut-o de mână în mașină, i-am spus că-i înțeleg tristețea, pentru că la fel procedam și eu în astfel de situații.
Și acesta este adevărul. Puțin din mine, plângea odată cu ea și odată cu fetița aceea mică ce eram odată și care suferea că nu poate aduce acasă toate animăluțele pe care le întâlnește pe drum. Ce zi minunată am avut: plină, obositoare dar care ne-a învățat atât de frumos despre viață, despre durere, despre iubire, despre un suflet cald și bun pe care-l înțeleg atât de bine!
Sursa foto: www.videoblocks.com
