Familie, Serviciu, Bani, Copii, Statut social și Relaxare. Cam asta înseamnă viața unui om. Acestea sunt țelurile spre care tindem cu toții și pe care, dacă le îndeplinim, vom simți că ne-am atins menirea pe care o aveam pe acest pământ.
Fiecare din idealurile de mai sus vine la pachet cu o serie de activități ce vor ajuta la realizarea lor.
Ieși în oraș, în cluburi, cafenele, la petreceri, ca să-ți găsești un partener suficient de curajos încât să se înhame cu tine pe același drum. Te simți special atunci când îl găsești și nu îți dai seama că și el se afla acolo, în preajma ta, cu același scop ca și tine, al aceluiași ideal de atins. Nu te mai întrebi cât de multă iubire aveți între voi sau dacă-l vei mai putea respecta și admira pe parcurs, la fel ca acum. Îi treci cu vederea unele neajunsuri atâta vreme cât scopul final este îndeplinit. Relația se strică între voi dar nici unul nu are puterea să schimbe ceva. Până la urmă, idealul vostru comun e mai presus de orice.
Îți găsești un serviciu bazat pe criterii pe care le numești realiste: salariu, posibilități de avansare, avantaje materiale, uneori poate împins de la spate de o decizie pe care ai luat-o la 14 ani. Acum îți pare amuzant că ai ales Liceul Economic când tu urăști cu toată ființa ta matematica, doar pentru că fata pe care o plăceai atunci s-a înscris acolo iar părinții tăi te-au susținut. Râzi în fiecare zi când mergi la serviciul pe care îl detești, dar e drept, mai mult în sinea ta. Până la urmă, ai nevoie de acel salariu fără de care nu poți supraviețui.
Dacă ești norocos, vei face suficienți bani cât să îți cumperi casă și mașină. Casa va fi bineînțeles, aproape de serviciu, de școli și grădinițe, de piața unde mergi la cumpărături, cu un preț care se încadrează în bugetul tău, cam înghesuită și nu pe malul mării cum visai când erai tânăr și fără minte. Mașina probabil că va străluci la exterior în timp ce mecanicii vor lucra la interior. Dar ai nevoie de mașină, toată lumea are și nu te poți lipsi de ea.
Vei face apoi și tu copii. E în natura noastră, doar! Vei afla că nu sunt întotdeauna atât de drăgălași ca aceia pe care-i vezi pe stradă sau în filme, îți vei pierde răbdarea cu ei și vei constata că petreci mai mult timp cu colegii decât cu familia ta. Când vor pleca spre facultate, realizezi că nu-i cunoști aproape deloc.
Imaginea pe care o lași celorlalți este foarte importantă. Mergi la nunți, botezuri, aniversări, uitându-te strâmb la buzunar, zâmbind fals celor care te bârfesc, păstrând aparențele până ajungi în siguranță, doar tu cu tine, departe de tot zgomotul din jur.
În sfârșit, relaxare! Pleci în concediile la care te gândești tot anul și pe care le planifici singur. Începi apoi să te plângi de prețuri, de căldură, de mizerie, de serviciile proaste și de lipsa de civilizație. Te întorci acasă mai frustrat decât ai plecat.
Pe bune?! Asta înseamnă o viață normală de adult?! Pentru că, în acest moment, nebunia începe să sune din ce în ce mai bine!
Sursa foto: www.entrepreneur.com