M-a trezit Ania la 4 dimineața. Ea a binevoit să se întoarcă imediat la somn, lăsându-mă pe mine să veghez în urma ei.
Cum holbatul în beznă la tavan nu a fost amuzant pentru multă vreme, am pornit televizorul. În rarele ocazii când mă uit la televizor, am doar câteva variante de canale care îmi convin: Food Channel, Paprika TV, Travel, Fine Living, Comedy Central, Animal Planet și I.D. Extra. Da, știu că ultimul e despre crime și nu prea rezonează cu celelalte dar uneori, the dark side of me, preia controlul. 😀
În această dimineață, în timp ce butonam între cele mai sus amintite, dau, pe TLC (parcă), peste un reality show despre o familie posesoare a 6 fete (una mai măricică de vreo 6 ani și 5 cvintupleți de vreun anișor). Am rămas fascinată cu telecomanda suspendată în aer.
Extrem de relaxați păreau, într-o situație când pe mine mă cuprinsese panica doar privind. Era o vânzoleală generală acolo, fiecare făcea și vorbea pe limba lui. 4 dintre gemene mergeau binișor în piciorușe, doar una exersa încă mersul de-a bușilea. Am început să mă întreb dacă asta o făcea pe piticuță să se simtă complexată în raport cu surorile ei, sau, din contră, să se evidențieze de ele și să simtă că este specială printre atâtea fețișoare identice.
A început petrecerea de Halloween. Gemenele au fost îmbrăcate toate în costume de animăluțe, elefant, maimuțică, hipopotam, etc. Deși extrem de drăgălașe, desprinse parcă dintr-o fotografie realizată de Anne Geddes, eu mă gândeam la puica mea care ar fi aruncat de pe ea orice ar fi fost mai presus de, eventual, un chiloțel. În plus, cum Dumnezeu au reușit părinții aceia să le convingă pe toate cinci să-și țină pe cap căciulițele ce imaginau capete de animale?! Eu nu reușesc cu o agrafă sau un amărât de elastic de păr.
La ora mesei, fiecare fetiță stătea cuminte în scaunul ei de masă și mânca singurică. What???
Am început să mă gândesc apoi ce o fi la ora de somn, ce se întâmplă când una dintre ele se trezește plângând, câți bani or fi dat pe toate gadgeturile de bebeluși multiplicate la 5, cum și-o fi rezolvat cea mare invidia fraternă sau când au timp oamenii ăia să respire.
Deși familia avea o casă generoasă, nu cred că aveau parte de prea multe colțișoare de solitudine, în care să poarte conversații profunde cu sinele. Sau de timp.
Cumva însă, toată lumea zâmbea. Capacitatea oamenilor de a se adapta este extrem de mare. Sunt sigură că oricine ar găsi soluții dacă s-ar afla în situația lor, pe care, bănuiesc că și-au dorit-o. Avantaje și dezavantaje sunt și de-o parte și de alta. Crescând cu mulți frați vei fi deprins și încurajat să te descurci singurel mult mai devreme, ceea ce te va ajuta mult pe viitor dar cu siguranță își va lipsi timpul de unu la unu pe care simți nevoia să îl ai cu părinții tăi.
O voce somnoroasă îmi cere lăpticul de dimineață. Îmi iau rămas bun de la familia numeroasă, mulțumind pentru că am de făcut un singur biberon, pentru tot timpul pe care-l voi petrece azi doar cu păpădia dar și pentru că nu este toată lumea ca mine, și că, dincolo de diferențe, și ei zâmbesc la fel de mult în viețile lor.
Sursa foto: http://blakeleeswafford.blogspot.com
