Eu și Ade (suriorul meu) am avut bunici buni, calzi și frumoși care, din păcate s-au stins prea devreme și nu au apucat să-și vadă strănepoții.
Pe bunicul Petru (bunicul patern) îl vedeam rar. Stătea pe un deal sihastru în Țebea și avea niște ochi mari și verzi pe care i-a dăruit și lui tati și lui Ade. Era puțin stingher cu noi pentru că nu ne vedea prea des. Înainte să moară (nu mai recunoștea pe nimeni), am fost să-l vedem și a luat-o pe Ade de mână. Cei din jur spuneau că probabil îi amintea de tati când era micuț.
Mami Elvira (bunica paternă) stătea la marginea satului, lângă o pădure prin care noi patru făceam drumeții. Vorbea tot timpul foarte frumos cu noi. Ne făcea scovergi cu brânză dulce, ouă, stafide și vanilie și avea tot timpul delicioasele murături la butoi care sunt și astăzi printre preferatele mele. Îmi amintesc că avea niște pantofi negri de lac ce mi se păreau mie super mișto și cu care ne încălțam și patrulam prin casă ca niște dive.
Casa bunicilor materni este parte importantă din copilăria mea. Simt și acum mirosuri și frânturi de natură care mă duc cu zeci de ani în urmă. Aveau o grădină impresionantă de legume și o mega fermă de animale: porci, iepuri, găini, gâște, rațe, curci, porumbei, câini și pisici. În fața casei era o grădină cu flori care mi s-au imprimat în memorie și pe care le iubesc și astăzi: trandafiri, dalii, crizanteme, iasomie, lăcrămioare, ghiocei și multe altele a căror denumire nu o știu dar pe care le recunosc imediat. Acolo am cunoscut o parte importantă de viață.
Ticu (bunicul matern) era un munte de om. Înalt, solid și pe cât era de mare, pe atât era de blând. Ne suia pe umerii lui și se juca mult cu noi, glumea și râdea. El era cel care iarna tăia porcul și ne dădea să mâncăm urechi și coadă de purcel. Dădea fuga la magazin să ne cumpere hintă când cea din curte își rupea câte-o sfoară. El se ocupa și de freza noastră când ne mângâia pe cap: ne dădea părul lins într-o parte.
Când aud cuvântul bunică, mă gândesc imediat la mica sau mami Floarea cum îi mai spuneam noi. Un chip cald și bun care făcea tot ce trebuia să facă o bunică: ne drăgălea, ne mângâia, ne iubea, ne ierta și nu ne certa niciodată. Mie îmi dădea să beau lapte îndulcit cu miere din biberon, fără să știe mami, deși eram măricică (aveam cred vreo patru ani) pentru că asta îmi doream. Când mi-e dor tare de ea, gustul laptelui cu miere mi-o aduce în gânduri mai bine. Dimineața mâncam griș cu lapte și cu dulceață deasupra, un deliciu! Gustul plăcintelor cu varză, cu cartofi sau brânză sărată cu mărar încerc încă să-l regăsesc dar nu va mai fi niciodată același. De revelion, când mami și tati mergeau la petrecere, noi rămâneam cu ei și mica ne dădea rochii lungi și largi cu care să ne aranjăm, pantofii ei cu toc, ne lăsa să ne machiem, să ne rujăm și să petrecem până cădeam rupte amândouă. Mica este cea care ni l-a prezentat pe Dumnezeu. Ne ducea duminica la biserică și în fiecare seară ne ajuta să ne spunem rugăciunile. Mica m-a învățat toate rugăciunile pe care le știu. De la ea am aflat că după ce ne rugăm trebuie să spunem amin ca să ajungă rugăciunea în cer.
Când aveam vreo patru-cinci ani, am făcut un târg cu mica despre care nu știe nimeni altcineva. Povesteam noi despre cum voi avea eu copii când voi fi mare și i-am propus așa:
-Auzi, mică, eu sunt de acord să-mi nasc copilul (deși auzisem de durerile nașterii dar mi-a explicat mica că nu poate altcineva să mi-l facă în locul meu) dar tu trebuie să-l înveți să vorbească.
A fost de acord!
Cumva, în mintea mea de copil, durerile nașterii mi se păreau tolerabile dar învățatul vorbirii mi se părea imposibil.
De când Ania a început să vorbească (2 ani și trei luni) tot mai multe cuvinte pe care le repetă după mine și pe care mi le cere, mă gândesc tot mereu la târgul făcut cu mica. Zâmbesc spre cer și-i spun:
-Vezi, mică, uite cum o învăț eu pe Ania să vorbească!
Știu că și mica îmi zâmbește din cer și sunt foarte sigură că e extrem de mândră de mine!
Nu știu dacă funcționează și la o declarație eternă de iubire, dar eu încerc: Amin!
Sursa foto: https://www.policyexpert.co.uk
