A venit din nou căldura ceea ce înseamnă că cel mai mult timp îl petrecem afară, spre bucuria cățeilor care au acum mult mau multă parte de prezența noastră.
De cum ieșim în curte, Ania solicită insistent să fie deschiși cățeii spre a ni se alătura. Vine toți trei fericiți și dând energic din coadă. Sunt tare șozi, fiecare cu personalitatea și apucăturile lui proprii.
Lulu e mâncăcioasa casei, mereu atentă la orice obiect ai putea transporta în mâini, ca nu cumva să rateze ocazia să-l prindă înainte de a atinge pământul. Din cauza milogelilor ei, când luăm prânzul afară trebuie să ne refugiem la măsuța din grădină, unde ei nu au acces. Tot Lulu este și cea care și-a asumat rolul de mamă pentru Masha: o apără și o ceartă în funcție de situație.
Enzo e în continuare marele blând, ardeleanul nostru molcom ce-mi caută prezența oriunde m-aș muta cu scaunul. Plânge dramatic de câte ori plec de-acasă, fie și numai pentru cinci minute. El e stăpânul dominant în lumea cățeilor, se lasă adulat și pupat de fetele lui dar le pune scurt și concis la punct când acestea întrec măsura cu drăgălășeniile. Doamne ferește însă de niște tunete pe cer că se transformă instantaneu în cel mai fricos șoricel de pe pământ.
Masha e în general extrem de veselă și jucăușă, o dovadă în plus că încă este copilaș. Are însă doi dușmani de moarte pe care nu poate să-i ierte indiferent de situație: jetul puternic al furtunului de grădină și mademoiselle Pisi. La furtun sare cu înflăcărare de câte ori acesta este în acțiune. Încasează curajoasă rafalele de apă, chiar dacă uneori o doboară la pământ și cască gura să muște cu foc din jetul impertinent. Când Pisi își flutură nepăsătoare coada pe la botul patrupedei devine (și mai) neagră de furie. O latră cu ciudă de câte ori inculpata se fâțâie încrezută pe acoperișuri sau locuri inaccesibile pentru ea.
Suntem cu toții one big happy family! Păpădia se aliază cu cățeii de câte ori mai fac câte o trăznaie și-i mai cert:
-Nu celta Lulu, mami! Se supălă Lulu, mami!
și merge să o mângâie duios pe întristata.
Sunt și momente însă când cățeii intervin în jocul păpădiei și atunci, frățește, puica își face singură dreptate dojenindu-i pe năzdrăvani.
Viața alături de căței e extraordinară și sincer, nu știu cum poate cineva trăi fără ei!
Sursa foto: blazepress.com
