Povesteam la un moment dat despre Ania căreia îi tunsesem bretonul pe motiv de intrat în nas, aproape, și care refuza să se mai uite în oglindă, cerându-ne insistent să-i punem părul la loc. Lucrurile nu mai stau chiar așa, acum.

Ca orice părinte care se respectă, am și eu proiecțiile mele asupra păpădiei care, uneori, îmi sunt refuzate cu înverșunare. Una dintre ele este aceea că mereu mi-am imaginat că fetița mea va avea părul luuuuuung, luuuuung de tot. Am avut ceva de așteptat pentru asta din cauză că puica s-a născut cheliuță aproape. Cum, în continuare, Ania refuză orice coafare a podoabei ei capilare, sub formă de elastice, prinzătoare, agrafe, părul ei zburdă vesel în zâmbete de fetiț.

Înainte de sărbători, am fost la Dana, prietena noastră, să-i tundem bretonul. Păpădia a fost încântată de acest demers, în special de reîntâlnirea cu Mișha, cățelușa acesteia. A stat cuminte la tuns și nu a mai prezentat niciun regret ulterior. Avem fetiță mare, ne-am zis atunci.

După câteva zile, puica însă a început să pluseze la acest capitol. Enervată că o încurcă părul în acordarea vizibilității necesare să introducă un pai în nasul Mashei, fetițul mi-a cerut insistent să o sun pe Dana ca să mergem la ea să-i tundă tot părul. Șoc și groază s-a putut citi atunci pe fața mea. I-am explicat că o să o sun după sărbători, pentru că Dana este acum prea ocupată.

Pe când se afla în vizită la Auri și Dorin, primesc un apel telefonic de la pui, extrem de supărată pentru că nu reușește să o convingă pe Auri să o tundă cu foarfeca ei pricepută (în ale croitoriei și tricotajelor) ”exact cum este și tati tuns!”. Mi-a înghețat telefonul în mână la imaginea spulberată cu fetița mea care are plete curgându-i pe umeri.

Am reușit însă să amân și acel moment și acum aștept cu sufletul la gură ce-a de-a treia cerință (pentru că aceasta este limita pe care mi-am impus-o). Dacă ea va veni, puica își va vedea dorința îndeplinită. Este corpul ei, imaginea ei, pe care are dreptul să și-o construiască cum dorește. Până atunci însă îmi permit în continuare să visez la proiecția pe care o aveam eu asupra ei. Am înțeles că nu vrea să se joace cu mine cu păpușile, că nu mă lasă să-i împletesc codițe dar chiar așa crudă să fie, să-mi ia și părul ei lung și mătăsos?!

Sper doar, ca între timp, să nu ia păpădia problema în mâinile ei și să performeze singură această soluționare, după cum am mai auzit povești spuse prin vecini. Așa că, în această perioadă, foarfecile nostre din casă, au parte de toată atenția mea sporită.

Sursa foto: michellehbarnes.blogspot.com

Bretonul, primul pas în reinventarea imaginii
Tagged on:                             

Leave a Reply

Your email address will not be published.