Iubesc femeile de carieră, cele a căror independenţă financiară o depăşeşte deseori pe cea a bărbaţilor, cele care nu se tem de posturi de conducere, cele mereu informate, pasionate de ceea ce fac, cele care-ţi pot vorbi ore întregi despre domeniul în care profesează, cele care nu se plâng de programul de lucru prea lung.

Iubesc femeile implicate în societate, cele care mânuiesc la perfecţie arta conversaţiei, cele care participă la evenimente sociale, cele care organizează petreceri în cele mai mici detalii, cele extroverte şi comunicative care leagă atât de uşor relaţii, cu o naturaleţe debordantă.

Iubesc femeile care au curajul să îşi urmeze pasiunile oriunde le-ar purta acestea: călătorii prin ţări îndepărtate, târguri renumite pentru meşteşugari, pe culmile politicii, sărind cu paraşuta dintr-un avion de la 3000 de metri sau într-un templu budist pentru meditaţie şi yoga. 

Iubesc femeile care sunt într-o continuă formare, care nu cred că există o vârstă la care să te opreşti din învăţat, femeile autodidacte ce participă la cursuri de specializare, ce vânează cele mai noi studii şi cercetări, femeile interesate de ştiinţă, artă, cultură, beletristică, istorie, femeile ce caută mereu să se autodepăşească şi să evolueze.

Până de curând am fost şi eu puţin din toate aceste femei. La 34 de ani însă m-am născut să fiu mamă. Ca valoare personală, asta nu e nici bine, nu e nici rău. La fel cum nu e nici bine şi nu e nici rău să ai ochii căprui. Nu există un grad de comparaţie dincolo de ceea ce simţi tu. Putea fi la fel de minunat să fac parte din categoriile de mai sus. Aşa a fost însă să fie în cazul meu.

Au trecut trei ani şi fiecare zi din ei este cea mai frumoasă viaţă a mea. Sunt exact acolo unde îmi doresc cel mai tare să fiu, lângă păpădia mea. Nu pot să-mi imaginez nici ascensiuni în multinaţionale cu program până la 6 seara, nu mă distrez la nicio petrecere la fel de mult ca atunci când sunt însoţită de fetiţ, nu concep pedeapsă mai mare decât să mă trimiţi departe de Ania mai mult de câteva ore, darămite zile întregi de aventuri, nu mă pot concentra pe o fărâmă de informaţie dacă nu am un pui agăţat în permanenţă de piciorul meu. Nu sunt o mamă eroină, nu fac asta cu niciun scop de răsplată la bătrâneţe, nu simt niciun sacrificiu sau compromis în viaţa mea ci pur şi simplu, să fiu mamă zi de zi este cea mai extraordinară chestie care mi s-a întâmplat vreodată, e lucrul care mă împlineşte, mă motivează, mă descoperă, mă bucură, mă amuză, mă răsplăteşte, mă învaţă cel mai mult.

Puţin câte puţin, pe măsură ce Ania va dori să descopere ce fel de femeie s-a născut ea să fie, probabil că voi reveni la categoriile pe care le admir. Dar, cu o certitudine pe care nu am mai simţit-o niciodată în viaţa mea, sunt sigură că ocupaţia mea principală va rămâne cea de mamă!

Sursa foto: fineartamerica.com

 

 

Born to be mom
Tagged on:                         

Leave a Reply

Your email address will not be published.