Valentine’s Day (în principal) e un prilej de mari dispute în mediul online și nu numai, de vreo câțiva ani buni de zile, între unii care-l serbează și-l apără cu înfocare și alții care-l blamează și se opun cu înverșunare desfășurării lui.
Eu sunt de părere că dacă vrei să serbezi ceva, orice pe lumea asta, fă-o cu toată inima. Cred că viața e mai frumoasă trăită în sărbătoare și veselie. Sigur, sunt unii care vor spune că n-ai nevoie de o zi anume pentru a celebra ceva. Pe același principiu ai putea să nu-ți serbezi nici ziua de naștere, pentru că, nu-i așa, tu exiști în fiecare zi a anului. Nu ai nevoie de o zi anume care să-ți amintească asta. Întrebarea mea este: te serbezi în fiecare zi a anului? Îi oferi flori iubitei sau cadou iubitului în fiecare zi ca să-ți arăți aprecierea? Revelion? Să fim serioși. E o noapte ca oricare alta. Nu se schimbă absolut nimic în 1 ianuarie față de cum era acum câteva ore în 31 decembrie. E o chestie matematică.
Mai sunt alții care vor spune că importăm prea multe de la americanii ăștia nenorociți și că uităm de tradițiile noastre. Ca atare, americanii sunt de vină că nunțile noastre nu mai îmbracă lumea în costume populare, că ne cuplăm prin cluburi în loc să batem hora-n bătătură și că Smiley e mai cunoscut decât Ioan Bocșa.
Dacă rațiunile tale te îndeamnă să nu sărbătorești Valentine’s Day de ce nu o faci în liniște. De ce simți nevoia să impui și celorlalți modul tău de abordare a vieții?
Noi sărbătorim orice. Ne-am trezit dimineața cu o proastă dispoziție, serbăm Ziua fețelor încruntate și umblăm așa prin casă toți trei până unul dintre noi nu mai rezistă și începe să râdă. Pentru că Ania nu are nume de floare, o serbăm și de Florii. Ce, nu e ea floricica noastră dragă? Am găsit, după două săptămâni, șoseta albastră care s-a ascuns ghidușă sub fotoliu, serbăm Ziua șosetelor albastre și ni le oferim de la unul la altul, le purtăm pe cap, pe mâini sau chiar împodobim cu ele niște jucării.
Pe acest principiu, am importat cu succes petrecerea dinaintea nașterii Aniei, cunoscută la americani ca Baby shower.
S-a desfășurat în Underground chiar când am intrat în luna la sfârșitul căreia alegea Ania să se nască: 1 martie 2015. Invitați au fost familia, rudele și prietenii apropiați.
Soră-mea s-a ocupat cu organizarea pentru că cică trebuia să fie o surpriză pentru mine. A făcut un grup pe facebook cu invitații care au avut la dispoziție și o listă cu cele necesare Aniei (dar neachiziționate încă), din care au putut să se inspire în alegerea cadoului. Miru (nepoata mea) s-a ocupat de amenajarea pub-ului (baloane, banner, ecusoane individualizate pentru fiecare rudă a Aniei ca să știe toată lumea în ce calitate se prezintă la această petrecere).
De băut s-a servit fiecare cu ce-a vrut (apă, suc, vin, bere, tărie) pe care au putut să le stingă cu ronțo-cronțo ce se găseau pe fiecare masă (distribuite generos de viitoarele bunici).
Cumnatul meu a fost (ca la multe alte petreceri) D.J.-ul de serviciu și ocazional fotograful.
Viitorul tătic a cinstit petrecerea cu niște pizza cu de toate.
Viitoarea mămică (adică je) nu a avut altceva de făcut decât să se plimbe printre invitați și să arate fabulos cu burtica ei enormă de nouă luni. Nu a fost singura burtică prezentă la petrecere pentru că și prietena mea, Cristina, care urma să nască cu exact o zi după noi, i-a arătat lui Radu cum ne vom distra noi toți când vor decide ei, mormolocii, să ne onoreze cu prezența extrauterină.
Bineînțeles că am avut și jocuri-concurs tematice: cine răspunde la mai multe întrebări despre viitorii părinți sau cine identifică mai multe imagini ce reprezentau obiecte tipic bebelușești (surprinzător cât de puțini știau cum arată un scutec din material textil sau batista sugarului).
Ca amintire pentru posteritate au circulat printre invitați un body alb din zestrea moștenitoarei pe care aceștia să-i deseneze Aniei ce doreau și un carnețel în care să-i scrie puiuțului din burtică, gânduri pentru ea.
Mă bucur tare că am avut acest baby shower, american sau românesc, cum o fi fost el. Ne-am distrat, am comunicat (cu atât mai mult cu cât eu nu mai socializasem de multișor), ne-am ales cu lucrușoare noi pentru pui, am aprofundat legăturile dintre noi, i-am creat păpădiei amintiri pe care să le poarte cu ea prin viață și a fost un prilej numai bun pentru noi, toți cei apropiați, să-i spunem Aniei: Te așteptăm cu drag!
