Sâmbăta dimineața, după micul dejun mergem la cumpărături la supermarket. De când încep să o încalț și ne vede pe toți trei la ușă, Ania începe să ciripească vesel până la mașină:
-Pecăm, pecăm, pecăm!
-Da, iubire, mergem la cumpărături!
Tot drumul e foarte entuziasmată și-mi arată pe rând câte-un cuți, pisi sau mașina care trece pe lângă noi.
În parcarea supermarketului ne întâlnim cu niște prieteni. Ania îi zâmbește gingaș doamnei care o alintă și-i împinge mâna ușurel când încearcă să o gâdile pe burtică.
Ne invităm politicos care să ia primul coșul de cumpărături, puica se întinde spre locul ei din depozitul pe roți.
Domnul scoate rușinat o listă de cumpărături din buzunar și mi se explică:
-Nu ne descurcăm dacă nu facem o listă. Mereu uităm câte ceva.
Scot și eu lista noastră care nu se mai termină și-i spun râzând:
-Noi nu ne descurcăm nici dacă facem listă.
Ne luăm la revedere și Ania continuă să le facă pa-pa mult după ce aceștia s-au pierdut în marea de oameni.
La raionul de fructe și legume poposim cel mai mult. Eu și Flori ne învârtim ca niște titirezi, ambalând și cântărind produse în timp ce fetițul cântă un cântecel de iarnă.
În timp ce mă agit în jurul ei, Ania mă prinde de mână și dornică să ajute, îmi înmânează un măr verde proaspăt cules dintr-o lădiță:
-Mami, ia, ia!
-Oooo, mulțumesc frumos de ajutor, pui, dar a luat tati deja mere.
Trecem pe lângă ciabatta cu măsline, preferata Aniei care deja întinde mânuțele după ea. Flori îi desface puțin folia care o împachetează și puica începe atacul. Îi desface grijulie toată folia și după două mușcături, o azvârle în maldărul din coș.
În timp ce studiam sortimentele de ulei de măsline, îmi sună telefonul. Nu am timp să reacționez pentru că, auzind melodia, păpădia solicită să fie dată jos și începe să danseze râzând. Mă încurajează entuziast:
-Hai, mami, hai!
Încep să mă învârt și eu în ritmul melodiei, ignorând privirile amuzate care s-au oprit să vadă spectacolul gratuit.
Ania solicită să fie luată în brațe și eu, cu puiul atașat, jonglez cu o cutie de paste integrale și cu o sticlă de sos de soia.
Îl întreb strigând pe Flori, pe care-l bănuiesc că ar fi pe culoarul vecin, dincolo de sosurile de tomate, dacă a luat somon. Conservele cu roșii dolofane rămân mute, în schimb:
-Acum mă duc să iau, se aude răspunsul din direcția opusă privirii mele.
Păpădia dorește să se plimbe singurică așa că o las pe jos. Verific lista în timp ce arunc câte-un ochi și-n direcția Aniei.
Aud un zgomot puternic din direcția puicii și o văd pe domnișoara mea care, imitând-o pe doamna în uniformă aflată la doi metri mai în dreapta, aranja grijulie conservele de năut. Mă bucur că am părăsit sticlele de ulei. Fuge spre mine cu năutul buclucaș și mi-l întinde:
-Ia, mami!
-Perfect, iubire, năut am uitat să scriu pe listă.
Întinde brațele spre mine și se cuibărește din nou la pieptul meu.
Ajungem într-un final și la casă. Cercetez cutia de lego duplo pe care Flori nu s-a putut abține să nu i-o cumpere și observ că e desfăcută. Îl abandonez pe soțu’ în așteptare și fug cu păpădia în brațe care râde zgomotos, să înlocuiesc cutia. La întoarcere, reușim să evităm la milimetru o doamnă în vârstă care se uită la noi zâmbind îngăduitor. Îi cer scuze și Ania îi face pa-pa cu mânuța, în timp ce râde zglobiu.
Odată ajunse la casă, ne tragem cu greu suflul. Flori începe să așeze produsele pe bandă dar se blochează în fața pungii necântărite cu zucchini. Se uită la mine acuzator:
-Păi m-am emoționat când m-ai întrebat dacă mi-e foame de îndes atâția zucchini în pungă și-am zis că lipsa etichetei îi va face să pară mai puțini.
Pleacă zâmbind să-i cântărească. Eu continui descărcarea pe bandă în timp ce Ania, din brațele mele, se chinuie să prindă un set de baterii pentru jucăriile ei.
Arunc o privire temătoare spre coada care s-a format în spatele nostru și dau cu ochii de doamna în vârstă care s-a apucat să mă ajute și să descarce din produsele noastre pe bandă. Îi mulțumesc frumos și doamna dă din cap, zâmbind înțelegător.
Ajunge și Flori și codurile de bare încep să țiuie sub mâinile îndemânatice ale casierei. Păpădia întinde o mânuță spre ea și doamna se uită întrebătoare la mine:
-Vrea să aruncați lista noastră de cumpărături, o lămuresc eu amuzată.
Râde și execută solicitarea.
Îi dau un pupic fetițului care urmărește fascinată desfășurarea evenimentelor și aud o voce nedumerită:
-Cu asta ce-i?
Mă uit la ciabatta mușcată și dezgolită și-i spun mândră că am păstrat ambalajul care este pe undeva pe-acolo.
Începe o vânătoare după folia rușinoasă la care Flori iese câștigător.
Părăsim în sfârșit supermarketul, fără a privi în urmă.
Pentru siguranța tuturor, dacă dați de noi la cumpărături, vă rugăm să fiți foarte atenți când vă aflați în preajma noastră. Ca semn de bună credință însă, vă promitem un spectacol amuzant!
Sursa foto: http://realfoodrealfitness.com, http://www.middlewisconsin.org, https://northernballet.com, http://mihaelaistrate.com, http://ggs-plus.com
