Într-o lume care se plânge tot mai des de răutatea, invidia, incompetența, falsitatea și agresivitatea celor din jur, educația cu blândețe își înalță privirea spre viitor și-și propune să schimbe din temelie pilonul pe care acesta se bazează: modul în care se dezvoltă copiii acum, căci ei sunt cei care vor fi lumea de mâine.
Poate credeți că e nevoie de rețete magice, de calcule matematice complicate sau de formule științifice. Realitatea este însă mult mai simplă și se concluzionează în blândețe, bunătate, iubire și o singură întrebare căreia trebuie să-i acordăm cu adevărat profunzimea pe care o necesită: Cum mi-aș dori eu să fie puiul meu când va fi adult?
Ne place mult mai mult de noi atunci când suntem buni, generoși, iubitori, calmi, răbdători, amuzanți. Suntem mândri de noi. Ne e rușine atunci când ne privim în oglindă furioși, transfigurați, tremurând de nervi și plângând. De ce atunci nu alegem, (pentru că este o alegere, greu de realizat poate, însă accesibilă) să fim mereu veseli și fericiți?
Viața e grea, plină de lipsuri, de drame, de nevoi, de revoltă, de neputință. Vrem să ne protejăm copiii de aceste aspecte negative însă de cele mai multe ori răbufnim tocmai asupra lor, îngreunându-le și mai mult existența. Ce-ar fi totuși dacă ar fi o soluție ca lucrurile să decurgă mult mai ușor și având ca bonus suprem, un adult adaptat, echilibrat emoțional, realizat și în posesia tuturor resurselor de a se dezvolta într-un adult fericit?
Am adunat mai jos câteva dintre avantajele educației cu blândețe, raportată la metodele de educație tradițională care domină acum conștiința generală:
1.Ne eliberăm de o cantitate inutilă de energie pe care o consumăm acum făcând strategii, planuri de parenting, inventând pedepse, comparând fapte, enervându-ne, suduind, încărcându-ne negativ.
2.Ne învățăm copiii că merită să fie iubiți mai mult decât orice pe lumea aceasta, pornind astfel la un drum anevoios cu o încredere în sine care nu va putea fi zdruncinată de nimic.
3.E nevoie de răbdare dar aceasta poate fi educată atunci când scopul depășește eforturile, atunci când le transmitem copiilor noștri că pot să aibă răbdare cu ei și poate, învățându-i astfel cum să aibă răbdare și ei cu noi.
4.Ne asigurăm că tratându-i acum cu respect, vor internaliza acest sentiment și mai târziu, când tot ce le va rămâne vor fi amintirile, vor merge drept înainte, neacceptând abuzurile unui partener rănit, indolența unui șef îngâmfat, perspectivele unei vieți sub posibiltățile lor, minciunile unor conducători prea avizi după putere.
5.Deschidem larg ușile comunicării pentru o perioadă când procesul de maturizare presărat cu hormoni, crize de identitate, căutare, revoltă, emoții puternice, va întuneca prea mult orizontul lor, determinându-i să caute, de cele mai multe ori, ajutor acolo unde nu îl pot primi.
6.Poate că noi nu am avut șansa unei vieți așa cum o visam în trecut. Dar dacă ar fi să alegem o singură persoană din lumea asta care să aibă drum liber spre fericire, oare această persoană, nu este cumva tocmai copilul nostru?
7.Îi învățăm că veselia, bucuria, bunătatea, blândețea, altruismul, satisfacția, sunt valori care, alegând corect, ne pot însoți pe tot parcursul vieții.
8.Limitele există în continuare pentru că noi suntem farul după care ei se vor ghida mereu. Dar tu cum preferi să primești o sarcină, o responsabilitate, o interdicție: cu zâmbetul cald și larg pe buze sau lătrată cu furie dintr-un suflet prea chinuit ca să te mai vadă cu adevărat?
9.Nu poți educa cu blândețe dacă nu încerci înainte să te pui în situația celui din fața ta. Cum ți-ar fi plăcut ție să reacționeze în trecut toți cei care simți și azi că ți-au greșit? Acum e șansa ta să faci ceea ce e corect.
10.Nu poți emite cerințe spre cineva căruia nu-i cunoști resursele, puterea, caracterul, posibilitățile și nici nu-ți vei putea cunoaște copilul dacă vei pune mereu între voi o barieră de netrecut. Ai curajul și credința că ești un om bun și lasă-ți copilul să te privească așa, dezgolit de mânie, un părinte ca toți ceilalți, dar care își iubește puiul mai presus de orice.
Deseori facem greșeala de a considera că a-ți iubi copilul este suficient. În realitate, însă, mult mai important este ca puiul tău să simtă acea iubire. Nu e ușor de realizat acel sentiment, mai ales atunci când tu ai fost crescut cu alte valori de viață. Vei greși! De multe ori! Vei simți că nu mai poți! Vei simți că ai eșuat. Am o noutate pentru tine: absolut toți părinții greșesc, de parcă asta e menirea noastră pe pământ. Știi însă ce-i difernțiază pe părinți? Cei buni nu renunță niciodată: Se ridică întotdeauna de jos și o iau mereu de la capăt, mai bine, mai învățați. Cu pași mici, împleticiți, însă vor găsi mereu puterea să meargă înainte, mai puternici. Eu am încredere în tine că vei reuși! Și știi de ce? Pentru că nimic pe lumea aceasta nu e mai important decât copilul pe care îl iubești cu tot sufletul tău!
Sursa foto: yandex.ru
