A decedat Leon, păsărica noastră zebră australiană, probabil din cauza unor probleme digestive. Eu sunt cea care l-a găsit, supravegheat de o Vera cam curioasă. Ania era în baie, testa cu piciorușele apa în care voia domnul tătic să facă baie.
-A murit Leon, iubire!
-Vreau să văd mami!
Am luat-o în brațe și i l-am arătat zăcând inert în josul coliviei.
-Hai, trezește-te, Leon! spune ea în timp ce zgândăre gratiile.
-Nu se mai trezește, iubire! A murit!
-Aaa, daaa? Bine, mami!
Se uită senină la mine cum îmi curg lacrimile. Nu mă pot abține. Orice vietate e importantă pentru mine.
-Ce faci, mami?
-Plâng, suflet! Uneori când moare cineva drag, ești trist și-ți vine să plângi. E normal să plângi, soare!
E prea micuță să înțeleagă aceste lucruri dar cred că nu e niciodată prea devreme să le afle, să știe adevărul.
-Vreau să fac baie, mami!
O duc înapoi la tati și fac pregătirile pentru înmormântare. Nu va fi una tristă dar va fi una care o va familiariza pe Ania cu ritualurile omenești. Leon stă într-o cutiuță de carton la mine în mână lângă puica ce-mi stă în brațe. E teribil de atentă la tati care sapă o groapă micuță în grădină.
Îl punem pe Leon acolo și ne luăm rămas bun:
-Pa-pa, Leon, zice păpădia cu zâmbetul ei șugubăț. Spunem o rugăciune și îl acoperim cu pământ. În timp ce tati meșterește o cruce din niște rămurele, îi explic Aniei ce cred oamenii că se întâmplă acum cu Leon. Poate că s-a dus în Paradis unde se află toată păsărelele care au murit sau poate energia sufletului lui s-a transformat acum într-o floare sau o ploaie sau o adiere de vânt. Va decide ea când va mai crește ce alege să creadă.
De pe acoperiș, Pisi miaună spre noi.
-Gata cu Leon, tati! Ania o vrea pe Pisi la brațe acum!
A fost simplu acum. Poate că în timp, totul va deveni mai intens, mai real. Dar primul pas spre înțelegerea complexă a vieții a fost deja făcut de noi. Zbor lin spre cer, Leon!
Sursa foto: www.birds-wallpapers.com
