Soră-mea cu ai ei au plecat în concediu. Două săptămâni. Ce să facă însă cu cei doi arici africani, Rick și Moriarty, pe care îi posedă Miru ca animale de companie? Dacă arunci o privire fugară la noi acasă, vei intui imediat răspunsul. Așa am ajuns noi și bone de arici.
Ania a fost mega entuziasmată. De câte ori mergem în vizită la Ade, păpădia vrea imediat să vadă ce fac aricii. Se uită curioasă dar grijulie cum Miru îi manevrează pe fiecare, ridicându-i de burtică, cum se plimbă nestingheriți pe covor, se ascund învârtindu-se prin pături, mănâncă ce le oferă Miru din mânuță sau câhâie la noi când ne apropieam prea tare.
Înțepatul de la noi de-acasă, responsabil cu mutatul aricilor (dar și cu spălatul cuștilor) este Florin. Găsită pe teritoriul ei, fără o mămică grijulie sub formă de Miru în jur, fetițul a lăsat orice urmă de stinghereală în urmă și s-a cuibărit pe canapea cu ei înveliți în pătură.
Atracția însă nu a durat mai mult de două zile. Fiind animale nocturne, aricii dorm toată ziua și încep să petreacă de-abia noaptea, când zgomotele se potolesc și întunericul le conferă alibi.
Restul de sarcini cu privire la îngrijirea de arici, mi-a revenit mie și să știți că nu e tocmai ușor să ai grijă de zburliți. Nu au voie să stea în excremente și urină prea mult timp pentru că acestea produc nu știu ce gaz toxic pentru ei. Cum ne fuseseră livrați în cuștile lor imense însoțite de un teanc de pături de schimb, am căutat o soluție mai confortabilă la prietenul tuturor, Google-ul. Rumeguș de pin a fost soluția (nu de cedru că ăla e toxic) iar alegerea noastră a fost cu miros de căpșuni. Mâncare și apă proaspătă în fiecare seară, plus verificat și strâns după ce, la câteva minute, aricii le împrăștie peste tot. Se pare că și ei suferă de boala tipic românească, așa că nu au voie să stea în curent. Merele culese direct din pomul din grădină nu le plac, așa că trebuie găsiți înlocuitori. Temperatura optimă pentru ei este între 23 și 29 de grade C. Sub aceasta pot intra în hibernare ceea ce îi face predispuși la boli și infecții, peste această temperatură devin stresați și, se pare, nu este plăcut să ai de-a face cu un arici stresat.
Vineri după-masa, cu ai mei plecați la munte și Florin cu treburi în oraș, m-am trezit stăpână absolută peste gospodărie. Am ieșit cu Ania în curte și ne-am înconjurat de toate animalele cu care conviețuim: cei trei cățeluși, pisicuța noastră neagră care se ascundea de Masha într-un tufiș din apropiere, cele două păsărele zebre australiene care ciripesc vesele de câte ori le scoatem la aer și cei doi arici proaspăt achiziționați. De toate pentru toți. Ba mai mult, am făcut și câteva excursii pasagere la găini, să vedem dacă nu au făcut niște ouă pentru noi și să le dăm și lor de mâncare (plăcerea păpădiei).
O mini grădină zoologică este în desfășurare la noi acasă. Partea frumoasă este că nimeni nu are nimic de împărțit cu ceilalți. E o pace și o veselie permanentă în acest ținut animal friendly pe care îl oferim noi!
Sursa foto: povesteacasei.ro
