Eu şi Ania avem intoleranţă la căldură. Am mai spus asta. Căutăm mereu aliaţi care să ne fie de ajutor în lupta împotriva acesteia. Cel mai bun de până acum s-a dovedit a fi apa.
Păpădia este îndrăgostită de apă. Atunci când ceva nu merge cum vrea puica şi o supărare apare în ochişorii fetiţului, apa este prietena care ne amuză şi ne face să uităm de greutăţi.
Consumăm apă în cantităţi industriale. Cred că este cel mai cumpărat produs la noi în casă. Bem apă şi de sete dar şi să ne distrăm: face bulbuci cu paiul, bea din castron ca pisicile şi căţeluşii, bea din orice jucărie poate susţine o gură de apă proaspătă şi o împrăştie cu dărnicie prin jur. După ce s-a săturat de băut apă, păpădia se dezbracă pentru că hainele ude trebuie schimbate, nu-i aşa?
Ania adoră ploaia. Chiar şi în cea mai vijeliosă furtună, cu tunete, vânt ce îndoaie copacii la pământ, trăznete şi nori furioşi, fetiţul îmi cere să o iau în braţe, să deschidem larg geamul şi să privim minute întregi cum picăturile de apă dansează spre pământ.
Dacă ploaia ne prinde afară, puica îşi îndreaptă privirea spre cer şi cu guriţa deschisă, aleargă încercând să prindă cât mai mulţi stropi care să-i potolească setea nestăvilită de apă.
Bălţile de după ploaie vor fi întotdeauna încercate şi cercetate cu atenţie, ca nişte veritabile comori de apă.
Râurile, mările, lacurile şi fântânile arteziene sunt în topul listei de interese a fetiţului.
În căldura toridă a verii, Ania găseşte mereu alinare în piscina ei colorată care simte îndeaproape tumbele şi energia unei păpădii îndrăgostită de apă.
Când Auri sau Dorin udă grădina, puica are bilet în primul rând la spectacolul zgomotos.
Au fost duse multe lupte crâncene pe teritoriu familiar, înarmaţi cu pistoale cu apă şi hohote de râs. Cele mai sacrificate victime sunt căţeii şi pisi, care, când vede zâmbetul ghiduş al Aniei, dincolo de ţeava nimicitoare, o ia imediat la fugă spre acoperişuri vecine.
Când plictiseala începe să îi dea târcoale, puicuţul mă ia de mână, îşi aşează scaunul lângă chiuveta din baie şi aşteaptă răbdătoare să-i potrivesc apa de la robinet. Fie că spală un dinţişor, o jucărie sau parfumurile lui mami, pentru câteva zeci de minute, plictiseala va trebui să-şi găsească alt prieten de joacă.
Păpădia iubeşte să facă baie şi în general, dacă totul decurge cum trebuie, la sfârşit, covoraşele din baie şi hainele lui mami trebuie urgent schimbate. Are un set complet de exerciţii de aerobic acvatic, acompaniat întotdeauna cu strigăte de bucurie.
De când s-a născut puica, i-am făcut mereu baie generală doar de două ori pe săptămână. În ciuda credinţei generale că bebeluşii trebuie îmbăiaţi zilnic, este suficient de două-trei ori pe săptămână. Nou născuţii nu transpiră şi nu depun efort care să necesite o curăţare temeinică. Spălându-i prea des şi împodobindu-i cu tot felul de creme, loţiuni şi uleiuri de corp, rişti să distrugi anumite substanţe protectoare care se află în stratul de suprafaţă al epidermei şi să obţii un efect advers celui scontat iniţial.
Spălatul rudimentar (dinţişori, faţă, gât, mâini, picioare, funduleţ), de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, este însă obligatoriu şi respectat întotdeauna.
Chiar dacă acum, vara, Ania stă afară cu orele, în fiecare seară ne e greu să o convingem că e timpul să intrăm în casă. Tot apa este cea care ne scoate din impas şi care invită păpădia la bălăceală haiosă, din ligheanul mare cu spumă care o aşteaptă cuminte pe covor. Putem spune astfel cu mândrie că la doi ani, Ania se spală singură, în fiecare seară. Covoarele şi prosoapele din jur s-ar putea să nu fie foarte încântate, dar cu siguranţă sunt mai curate şi mai parfumate.
Apa este terapeutică. Elimină stresul, supărarea şi gândurile urâcioase. Apa este sănătoasă şi vitală. Deşi niciodată nu vom încerca să influenţăm păpădia în alegerea prietenilor ei, putem spune că ne simţim uşuraţi şi fericiţi că Ania are aşa o prietenă bună şi protectivă!
Sursa foto: https://hu.depositphotos.com
