Se pare că avem un cămin extrem de primitor pentru că animale de toate tipurile și mărimile ne caută prezența agreabilă. Unele dorite și invitate înăuntru, altele mai cu blatul, sperând să obțină ceva căldură din partea noastră.
Deși Mashei i s-a stabilit definitiv domiciliul afară cu ceilalți doi căței mari, aproape zilnic ne vizitează pentru o porție de hârjoneli între fetițul-cățel și ea, sau pentru o porție de mâncare pe care păpădia insistă să i-o ofere singurică.
De câtăva vreme au început să inspecteze cu nesaț baia noastră o familie de furnici. La început, Ania s-a uitat circumspect la ele cum mișunau pe lângă chiuvetă și m-a întrebat nițeluș dezgustată:
-Maaaaami, ce-i???
-Furnici, iubire! Cred că au căutat un adăpost călduros și le-a plăcut la noi acasă tare!
Pentru că nu dorim să-i creăm frici inutile, am luat o furnicuță precipitată pe deget și am apropiat-o de ea să o analizeze. Din acel moment, cea mai mare distracție a zilei a devenit să mergem în baie și să vedem ce mai fac furnicile. Am avut multe explicații de dat atunci când insectele nu se arătau pe niciunde: Or fi la masă? Poate fac nani așa cum ar trebui să faci și tu acum? Au plecat la serviciu? S-au dus la munte în concediu?
În timp ce îi pregătea Aniei piureul de fructe, Florin a găsit un viermișor mic și amărât într-un măr. I l-a expus imediat fetițului spre studiu:
-Râmaaaa!!! strigă ea entuziasmată.
-Chiar din-astea nu avem, pui! E un vierme care trăiește în mere.
–Apple???
-Cred că ăsta era un măr românesc de a putut să supraviețuiască viermele în el.
S-a jucat puțin cu el, însă după ceva vreme, se pare că viermele a trebuit să plece în căutarea furnicuțelor.
Muștele sunt din nou la modă, vestindu-ne orice grad în plus, prin geamurile larg deschise și creând un dezacord minor între mine și păpădie care insistă să le numească abine-bee. Din nou sunt fugărite prin toată casa și certate cu foc atunci când decid să aterizeze pe ecranul laptop-ului exact când suspansul din desene atinge cote maxime.
Mă uit concentrată la tv și încerc să-mi notez mental o rețetă cu legume pentru păpădie. În dreapta mea, aud cel mai drag glas din lume care mă informează victorioasă:
-Maaaami, uite Spiderman, vezi???
Mă întorc mirată așteptându-mă să-l văd pe celebrul erou agățat de candelabrul din cameră. Nope, se pare că era doar un spider, fără man.
Așa e atunci căminul tău este atât de aproape de pământ. Contactul cu natura este de cele mai multe ori nemijlocit. Poate că acum vreo trei ani am fi strâmbat scârbiți din nas, dar acum ne bucurăm de orice vietate decide să ne țină companie, chiar și pentru puțină vreme!
Sursa foto:www.shutterstock.com
