Anual, cu vreo câteva săptămâni înainte de ziua Aniei, îi facem analizele păpădiei, ca niște părinți responsabili ce suntem. Acest moment are nevoie de niște pregătiri prealabile.

În primul rând, o informăm ce urmează să se întâmple:

-Vom merge împreună să-ți ia doamna doctor sânge din mânuță, să-l analizeze și să ne spună cât de sănătoasă ești tu!

-Nu vreau, mami, injecție!

-Pui, nu e o injecție dar îți va băga într-adevăr un ac micuț în mânuță. Știu că nu va fi tocmai plăcut însă acesta este unul dintre lucrurile care trebuie făcute ca să ne asigurăm că totul e în regulă. Hai, vrei să ne jucăm puțin și să-ți arăt ce va face doamna doctor?

-Hai!

Pentru că analizele au nevoie și de un scaun recoltat, îi spun fetițului care îmi anunță iminența unuia că va trebui să folosească olița (pe care o mai folosește doar la pișu).

-Dar, mami, eu nu pot să fac caca la oliță. Sunt mare acum!

-Așa e, iubire, dar eu te rog să încerci pentru că nu pot să pescuiesc caca din toaletă.

-Dar eu vreau să fac caca la WC-uuuuu!!

După lungi discuții, acceptă să încerce și chiar reușește. E mândră de ea și se uită curioasă cum culeg eu mostre pentru analize și le pun în cutiuța cu capac.

În dimineața analizelor, avem ceva timp de petrecut în sala de așteptare. Eu îmi cam pierd răbdarea. Ania mă calmează imediat:

-Mami, vrei să ne jucăm cu poneii mei (pe care i-am adus să vadă cât de curajoasă e puica) până vine doamna doctor?

Realizez cât de mult a crescut când o văd cât de cooperantă e la consultații: își ridică singură hăinuțele, respiră adânc, tușește la cerere, deschide larg gurița cu limba afară, în timp ce ascultă atentă ce îi spune doamna doctor că face în timpul consultației. Povestesc amândouă de grădiniță și de jucăriile ei.

Plânge puțin la momentul înțepăturii. E drept că nu a ajutat nici plânsul amarnic al băiețelului micuț care a trecut prin asta puțin mai devreme și nu a ajutat nici faptul că eu cu doamna asistentă și cu doamna doctor eram aplecate asupra ei, încercând să-i menținem mânuța imobilizată. Dar e cooperantă și singurul moment când devine nervoasă, la fel ca și anul trecut, e atunci când trebuie să menținem presiune pe locul înțepăturii.

Cerul se înseninează însă când ajungem la magazinul cu jucării. Își alege ce își dorește și plecăm spre casă. Când să intrăm în curte, ne întâmpină cățeii cu lătratul lor vesel.

-Mami, le spunem și cățeilor noștri cât am plâns eu la analize???

Uuuuf, am fetiț curajos, puternic și minunat. Analizele au ieșit bune, ca de obicei. Acum putem să ne relaxăm și să ne vedem în continuare liniștiți de pregătirile pentru petrecere.

Sursa foto: www.youtube.com

Analizele anuale și procesul de pregătire emoțională
Tagged on:                     

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *