De ceva vreme mă simt ca Alice în Țara Minunilor. Mă aștept ca din clipă în clipă să apară regina de cupă în fața mea și să poruncească să mi se taie capul. Parcă sunt într-o piesă de teatru absurd de-a lui Ionesco. Mi se pare că am fost cumva catapultată într-o altă dimensiune unde normalul și-a pierdut firescul și a fost învăluit de diverși inși care încearcă să mă convingă că realul meu nu este altceva decât praf în vânt.
Cum altfel aș putea justifica de ce cazierul unui om, văzut live de toți concetățenii poate fi numit ”necazul omului”? În universul meu, necaz e atunci când tu nu zgudui de casă și totuși cărămida îți cade în cap. Când te urci beat la volan, având o probabilitate destul de mare să cam ucizi niște vieți, se numește infracțiune, în lumea mea.
Da, sigur că da! Toți am făcut asta la un moment dat. Ei bine, nu chiar toți și chiar dacă ar fi așa, asta nu face ca lucrurile să fie ok. Nu în realitatea mea, cel puțin.
Cum altfel aș putea justifica de ce o persoană care a comis o infracțiune ajunge să fie unsă în fotoliul de primar, votată de atât de mulți oameni care strigă în fața televizorului revoltați: ”Jos infractorii!”?
Cum aș putea eu înțelege vreodată un articol ce îmi explică pe-ndelete cum că să ai o amantă este mult mai nociv pentru societate decât să te urci beat la volan? Lăsând la o parte implicațiile legale și într-un caz și-n celălalt, lăsând la o parte statisticile cu numărul de morți și-ntr-un caz și-n celălalt, cum pot eu citi acel articol fără să simt că autorul îmi spune indirect că sunt cam tembelă.
Cum aș putea justifica altfel martirizarea unui primar care face ceea ce este firesc, supunându-se legii, dar este adus la rangul de erou orășenesc de către adepții teoriei conspirației ce neagă realitatea vizuală a tuturor?
Cum altfel aș putea justifica de ce candidații sunt ”în acest moment, cea mai bună alternativă la funcția de primar”, însemnând că nu au fost în trecut dar cu timpul, au devenit mai buni, la fel ca vinul. Nu perfecți, doar o alternativă, dar lucrăm cu materialul din dotare. Foarte încurajator pentru concetățeni.
Cum aș putea înțelege de ce partidele își schimbă între ele membri mai des ca șosetele dar clasa politică insistă să considere asta un păcat capital, uitând poate sau ignorând să se uite în ograda proprie.
Se avântă parcă în luptă fără să se mai mențină conectați la bun simț. Asta cred că lipsește. Bunul simț de a te lupta cu argumente logice, raționale. Bunul simț de a-ți folosi inteligența. Bunul simț de trata realitatea cu respect. Bunul simț de a nu încerca să manipulezi cu strategii penibile și ridicole opinia publică. Bunul simț de a nu sări de la un argument la altul, total lipsit de legătură cu subiectul, doar din dorința de a susține o idee în care este evident că nu crezi cu adevărat, dar încerci să o protejezi cu orice chip, incapabil să o lași să se dărâme sub tine câtă vreme încă mai ai foc să lupți.
Poate că merită să uiți de bun simț. Poate că rezultatele politice îți susțin faptele. Dar, in a long run, când te uiți seara în oglindă, tu mai știi cine ești? Îți mai pasă cine ești?
În lumea mea, ceea ce spui cu gura, gândești înainte cu mintea și simți cu sufletul. Dar când încerci să retușezi un tablou deja finisat, clar și văzut de toată lumea, folosind diverse culori și unghiuri de abordare diferite, riști să îngreunezi prea mult imaginea și să creezi ambiguitate în privința viziunii tale artistice.
Poate nu ar mai fi atât de înfierbântați dacă ar fi înțeles un lucru esențial despre viață: nu există oameni eminamente buni sau răi. Toți avem greșeli, toți avem monștri pe care ne străduim cu toate forțele să îi îmblânzim. Dar dincolo de aceștia, există oameni care ne iubesc, zâmbete pe care le lăsăm în urmă, prieteni care ne susțin, momente de conexiune cu ceilalți. Să poți să-ți recunoști o greșeală, să o accepți, să o îndrepți și să mergi cu capul sus mai departe necesită extrem de multă putere și foarte multe discuții seara în oglindă. Nu mulți au găsit din păcate această putere.
Mă simt din ce în ce mai puțină în această realitate nouă care mi se dezvăluie. Mai e cineva ca mine pe-acoloooo??? Helloooo!!! Lămuriți-mă și pe mine! Eu exist cu adevărat?
Sursa foto: https://www.youtube.com
