Am scris cum, de ce şi cât a durat experienţa noastră cu alăptatul aici. Mi-aş fi dorit tare-tare mult să avem un drum mai lung împreună dar asta a fost situaţia la noi. Mi-e drag şi le admir mult pe toate mămicile care stau cu puiul lipit la sân şi trec peste orice sfaturi, preconcepţii, prejudecăţi, temeri sau ruşini inutile şi le oferă copiilor cea mai frumoasă iubire din lume.
În ultima perioadă, povestesc mult cu Ania despre începuturile ei în această lume: cât de fericiţi am fost când am aflat că va veni, cum a stat ea în burtică, cum îi citeam poveşti, o mângâiam şi îi cântam, cum se juca tati cu ea gâdilând burtica, cum s-a născut apoi prin cicatricea pe care mami o poartă acum cu sfinţenie pe burtă (deh, mai sunt şi avantaje ale cezarienelor că poţi să-i explici de timpuriu cum se nasc unii copii), cum am alăptat-o la sân când era mititică sau cum stăteam zâmbind şi inspirând-o câte două ore cu ea în braţe ca să doarmă. Păpădia mă ascultă fascinată.
Într-o seară, când o mângâiam pe picioruş în timp ce ea îşi bea lăpticul din biberon, a aruncat cât colo sticla şi m-a informat senină:
-Mami, vlea Ania bea ticul de la sân de la mami!
M-am topit toată de drag. I-am explicat că nu mai este lăptic în sâni dar că dacă vrea, o pot lăsa să încerce. A sărit entuziasmată să mă dezbrace. A supt delicat dintr-unul şi a cerut apoi şi din celălalt. Toate trăirile minunate pe care le simţeam în acele momente mi-au revenit instantaneu în viaţă. Am aşteptat apoi cu nerăbdare reacţia fetiţului:
-Mmmmmm, bun-bun ticul de la sânii lui mami!! Delicios!
De atunci, îmi cere mereu să bea lăptic magic de la sân. Ceea ce îmi întăreşte şi mai tare convingerea mea: Alăptatul nu este doar despre hrănire! Alăptatul este cea mai frumoasă conexiune prin iubire!
Sursa foto: momlovesbest.com
