Fiecare vietate are rostul ei pe această lume și nu e treaba noastră le judecăm soarta. Ghidându-ne după acest principiu, nu prea avem obiceiul să stârpim gângănii sau ființe pe care le considerăm scârboase. Dacă ne simțim în pericol, aplicăm legea celui mai puternic dar, în rest, tratăm viețuitoarele pământului așa cum încercăm să facem și cu restul lumii, fără judecată.

Asta s-a întâmplat și în cazul păianjenului care a sosit în casa noastră odată cu acvariul. La un moment dat, mai avuseserăm o familie de păianjeni (mama, tata și puiuțul) presupuneam noi, care ieșea prin scurgerea de la vană și se plimba elegant pe suprafața cadei. Ania era entuziasmată tare de ei și mă chema să-i veghem periodic. Când făceam duș, trebuia ca înainte să-i ajut pe toți să urce pe marginea vanei, ca să evite un o baie nedorită. După vreo două săptămâni însă, probabil nemulțumiți de serviciile oferite de noi, și-au căutat o altă locuință.

Păianjenul nostru actual stătea agățat de capacul acvariului, posibil într-o încercare de a ne comunica că asta este casa lui acum, și refuza să se ascundă sau să se teamă de noi. Așa că l-am lăsat în pace, studiindu-l de la distanță.

După ce bazinul a fost umplut cu apă, accidental sau nu, a plonjat înăuntru. A urmat o reacție precipitată din partea noastră, eu cerându-i lui Florin să-l salveze, el zburlindu-se că apa e prea rece și că i-au înghețat deja mâinile, iar fetițul privindu-ne curioasă.

Într-un final, la solicitările insistente ale puicii, domnul păianjen a fost salvat cu un clește de bucătărie. Reacția lui însă nu a fost una foarte apreciativă la adresa noastră: după ce s-a dezlipit de pe blatul dulapului unde îl întinsese greutatea apei ce zăbovea pe el, s-a urcat nervos înapoi în acvariul lui drag.

Seara, la culcare, păpădia mi-a cerut să-i spun povestea cu păianjenul nervos. A doua zi dimineața, am avut ceva emoții când nu a apărut la apel, dar ne-a salutat fugar, câteva minute mai târziu.

Noi ne bucuram de prezența lui comică, mai ales că, momentan, era singurul locatar al acvariului nostru.

Când însă au apărut peștișorii, dezamăgit de această turnură a situației, domnul păianjen și-a făcut bagajele și a plecat, probabil, spre alt locșor întunecat pe care să și-l facă numai al lui. Noi, rămânem cu amintirea lui!

Sursa foto: www.bbc.com

Acvariul păianjenului care nu se voia ajutat
Tagged on:                             

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *