A pornit ca o provocare propusă de mine către mine, izvorâtă din nevoia mea de a povesti cu păpădia, nevoia mea de a fi cunoscută de ea, de a se cunoaște pe sine prin ochii mei, de a se simți iubită atât de mult cât simte sufletul meu, de a-i oferi un cadou pe care să-l poată lua cu ea în viață pretudindeni și oricând, nevoia mea de a scrie, de a mă exprima, încurajată, ce-i drept, și de câțiva oameni dragi din jurul meu: să scriu câte ceva din mine în fiecare zi.
Și uite așa, într-o clipă, am împlinit 2 ani de bloggăreală.
Nu e întotdeauna ușor. Ca orice om, am zile mai bune și zile mai rele, când trebuie să-mi organizez timpul între pui, bărbat, familie, casă, activități recompensate material și blog. Am zile când de-abia apuc să clipesc. Dar blogul Aniei este întotdeauna o prioritate pentru mine și un gând își găsește zilnic locul aici.
În anul care a trecut, datorită blogului, am avut parte și de o surpriză plăcută din partea domnului Marcel Bot, redactor șef la Ziarul Hunedoreanului și administrator pe site-ul Ancheta de Hunedoara, care-mi oferă prilejul ca săptămânal să public un articol în ziar și pe site. O nouă provocare nesperată, neimaginată dar apreciată tare de mine. Articolele sunt postate apoi și pe blogul Aniei.
Deși la început, Jurnalul era destinat doar familiei și celor apropiați, acum pot spune cu drag și mândrie, că numărul prietenilor noștri crește pe zi ce trece, că a devenit parte din mine, din noi.
Un alt lucru minunat care s-a întâmplat în acest an, este că fetițul a început să se implice în această aventură a noastră împreună și, deseori, mă ajută să aleg fotografii pentru texte sau ascultă amuzată povestirile trăite de ea. Cine știe, poate nu peste multă vreme, ne veți citi pe amândouă în acest loc drag, care, deși este numai al nostru, este și al tuturor celor care vor să-l viziteze.
Până atunci, la mulți ani, Ania, la mulți ani mie, la mulți ani Jurnalule și la mulți ani, oameni frumoși!
