În weekend e destul de agitație la noi în casă pentru că recuperăm tot ce nu am făcut în timpul săptămânii (curățenie, cumpărături, mâncare) plus că mai vin și prieteni în vizită sau mai plecăm noi pe undeva.
Așa că luni am hotărât să-mi iau zi liberă. Mâncare aveam, curățenia mai putea să aștepte, fără postări sau alte activități personale. O zi doar pentru păpădie!
Am început de dimineață de la 6 cu laptele băut pe canapea și o porție sănătoasă de desene animate. Eu am vrut să ne uităm la Bernard, Ania la Patrula cățelușilor. Ghiciți cine a câștigat?
După ce am reușit să mă spăl și să mă îmbrac cu puica în brațe, când a venit timpul să spălăm și dințișorii în vârstă de doi ani, ne-a apucat cheful de joacă. Oricât s-a străduit periuța micuță, oricâte giumbușlucuri a făcut, n-a reușit să-i prindă nicicum disponibili. S-a așezat periuța ostenită pe fotoliu și-atunci a venit fetițul la mine și din gurița larg deschisă am reușit să înțeleg un:
-Mami, ditii!
râzând.
Am mâncat micul dejun cu fructe, ne-am dat de 4 ori peste cap în pat de la tati la mami, pentru că da, mai nou așa ne distrăm și am plecat afară.
Cățelușii sunt închiși după casă dimineața și avem două căi de acces spre ei, așa că am plecat voioase să le spunem bună dimineața la ambele capete: Ania în față cu mâinile în șold, deschizând drumul și aruncând din când în când priviri în urmă să verifice dacă toată lumea este în formație și mami în spate, trăgând un camion după ea în care se odihneau un cățeluș rămas fără o roată, un iepuraș, un pinguin, un măgăruș și o prințesă.
Ne întâlnim pe drum cu Pisi care miaună înduioșător dar refuză să se conformeze chemărilor păpădiei.
Ne oprim două secunde la găini: e bine, sunt tot aici.
Ajungem la portița ce ține cățeii departe de noi și Enzo începe o pledoarie emoționantă despre de ce ar trebui să-i dăm drumul din arest.
Puica îl bate ușurel pe cap și-i promite că ne vedem de partea cealaltă a tunelului.
Reajunse în curtea largă, fetițul face unul din lucrurile preferate, pe care îl face de 234 de ori pe zi și care îi provoacă o bucurie imensă: privește cerul.
Cu ochișorii mari și minunați de splendoarea care i se arată, îmi spune pe un ton entuziast:
-Uiti, mami, sus!
Îmi arată pe rând norii, cerul, o pasăre în zbor și o lună târzie. Eu i le numesc și ea repetă fascinată după mine cuvintele înfrumusețate: noii, telu, piu-piu, nuna.
Când la depărtări imense apare câte un avion, e cea mai mare sărbătoare posibilă: Moș Crăciun, iepurașul, Moș Nicolae și revelionul la un loc:
-Maaaami, maaaaaaaamiiii, uiti anoonuuuu! Maaamiii, maaaami, uiti sus!
Oricât de mic sau de îndepărtat ar fi, puica îl depistează imediat.
Eu îmi fac mâinile pâlnie la gură și, chiar dacă suntem în mijlocul centrului, la un concert în aer liber sau într-o poveste cu niște cunoscuți, încep să strig bucuroasă:
-Heeei, aviooonuuule!!! Hai la noi!! Hai să ne duci în vacanțăăăă!!! Avionuleeee!!
Puica se uită fascinată de la mine la zburător, atentă la orice gest, la orice mic detaliu. Îl însoțim cu privirea până se pierde în zare și apoi îi facem pa-pa și așteptăm cuminți următoarea apariție.
În dimineața aceasta însă, avioanele încă fac nani, așa că noi reușim să ajungem și la cealaltă portiță spre cățeluși.
Enzo e supărat pe noi și ne tratează cu fundul, însă Lulu reușește să-și strecoare prin gard câte-o limbă lungă și umedă sau câte-o lăbuță ce atinge piciorușul păpădiei ceea ce aduce cu sine un râs zglobiu.
Cum aici se află și intrarea în garajul de la demisol, avem parte de o mică pantă pe care o vom exploata la maxim: urcat, coborât, sus, jos, cu fața, cu spatele, pe stânga și pe dreapta, de mână cu mami sau liberă, plimbare sau alergare.
Ne oprim preț de 3 minute să studiem atent un gândac rigid și neînsufețit. Puica îl numește mândră: goaca, și-l întoarce pe toate părțile cu ajutorul unei frunze.
Reîntoarse în curte, începem joaca noastră cu pinguinul dramatic. Ne dăm în cele trei leagăne, facem 14 ture pe tobogan (atât cu picioarele în față dar și pe burtă, cu capul în jos). Explorăm cortul lung, cu tunel la mijloc și mingi colorate și stăm la masă cu mami , bând un ceai imaginar și povestind despre lume.
Apare Auri în curte. Puica o ia de mână și îi cere ajutorul la masa ei de tâmplărie. După ce au reparat 3 jucării, pleacă împreună spre magazie. Auri ia mătura și fărașul însă puica dă cu ochii de tricicleta cu mâner. Mi-o arată fericită și eu știu imediat că e timpul de o plimbare prin cartier.
Se entuziasmează la fiecare florică din grădinile vecinilor, la fiecare clopoțel de vânt, la toate pisicile și toți cățeii de pe stradă. Urmărește cu privirea mașinile care trec pe lângă noi, observă merele (care încă se numesc apple), căzute la pământ și le zâmbește copiilor care plimbă plictisiți o minge.
Adevărata aventură este însă după ploaie, când începem vânătoarea melcilor. Păpădie e foarte concentrată să repereze orice molusc plecat la plimbare și când îl zărește, mi-l arată veselă cu degețelul:
-Mami, uiti mecu!
Eu îl iau de cochilie, mă așez la nivelul ei și i-l aduc la năsuc să-l vadă mai bine. Melcul pare cam deranjat de acțiunea mea și se retrage puțin în casă. Stăm amândouă nemișcate de teamă să nu-l speriem și mai tare. Melcul se relaxează și începe treptat să ni se dezvăluie. Păpădia e fascinată. Când își scoate cornițele, începe să râdă în hohote. Nu-i place să-l atingă că e umed și lipicios dar îl mângâie gingaș pe cochilie. După o vreme, îl așezăm în iarba udă și răcoroasă și plecăm să ne întâlnim cu vreo altă rudă de-a lui. Bineînțeles că eu, captivată de reacțiile Aniei, nu am fost atentă când m-am așezat pe asfaltul cu bălți de la ploaie, așa că va trebui să merg cu fundul rochiței ud până acasă.
Obosită de toate minunile lumii, păpădia aruncă o privire în jur și dă cu ochii de telefonul meu care se odihnește în porbagajul tricicletei. Decide că ajunge cu socializarea deocamdată și intră în atmosfera cântecelelor pentru copii de pe youtube.
Normal că acum ne vom întâlni cu toți vecinii care vor încerca să interacționeze cu fetițul dar care vor ajunge să fie complet ignorați. Dacă nu au cornițe și o cochilie învârtită pe spate, păpădia nu este interesată momentan de ei.
Ajungem în final acasă, la timp pentru ora prânzului și somnul de după-masă.
Trezirea se face lin și duios, cu două brațe întinse spre mami care veghează lângă puiuț și un căpșor așezat gingaș pe umărul acesteia.
Cam un minut ne ia să ne trezim de-a binelea și să realizăm că a venit timpul să ne întâlnim cu cățelușii în curte. Fetițul de-abia are răbdare să fie schimbată în slip și dată generos cu cremă de plajă. Arde de nerăbdare să ajungă afară.
Gustarea și-o ia printre cățeluși, îmbrățișându-i și imitându-i cum știe ea mai bine, în timp ce mami umple găletușele cu apă, adună toate jucăriile și stropitoarele care vor fi folosite în acest context și umple cu apă piscinuța răcoritoare.
Când nu mai rămâne niciun colțișor uscat în toată zona, când cățelușii sunt zburliți de la pistolul cu apă, când mami este îmbrățișată pentru a zecea oară, sosește și ora cinei.
Între timp ni s-a făcut dor de jucăriile-prieteni din casă și după masă, plecăm la trap cu căluțul și broasca țestoasă, bot în bot.
Apare Dorin și Auri cu o invitație pentru puică de a-i vizita. Păpădia pleacă bucuroasă în cucerirea de noi teritorii.
Eu respir puțin și-mi permit, pentru prima oară astăzi, să mă gândesc la ale mele. Spăl niște vase, mânânc ceva rapid și … realizez că mi-e teribil de dor de păpădie. Se pare că nu, nu a fost suficient timpul petrecut cu ea să-mi astâmpere setea de puiuțul meu.
Fac niște strategii rapide și hotărăsc să apar și eu, pe genul cool și relaxat, ca și cum se întâmpla să trec și eu pe acolo, la bunici în vizită. Toată strategia mea s-a dus pe apa sâmbetei când Ania îmi sare fericită în brațe și eu scap un ”Mi-a fost atât de dor de tine!!!”, lăsând doi bunici cu ochii mari, să se uite mirați unul la celălalt. Da, se pare că și păpădiei încă îi este sete de mine.
Plecăm îmbrățișate înapoi acasă, unde ne așteaptă tati proaspăt sosit. Începem să ne jucăm toți trei și acum, cu noul membru al găștii, totul devine mai vioi și mai gălăgios. În timp ce noi, adulții, schimbăm trei vorbe despre ziua noastră, puica își desfășoară nou descoperita pasiune: învârtitul în jurul axei până amețește și cade pe covor cu un hohot molipsitor de râs.
Încheiem ziua cum am început-o, pe canapea, cu lăpticul în mână și cu prietenii din patrulă.
Spălăm dințișorii care acum sunt ceva mai obosiți și mai liniștiți, lăsăm apa și săpunul să-și facă treaba nederenjați și plecăm toți trei la nani.
După câteva rostogoliri peste cap, după o poveste amuzantă în trei, fiecare ținându-ne de nas și transformându-ne vocile caraghioase, după vreo trei sărituri energice pe saltea și doi pupici așezați cuminți pe boticul lui Maș, păpădia și tăticul ei adorm la unison.
Eu nu pot încă să adorm. Așa că rămân trează în noapte și privesc, încă vreo câteva clipe, la o puiuță care visează melci rotofei și avioane ce zboară libere pe cer!
Sursa foto: http://www.scmp.com/
