Jocul cu păpădia este un adevărat exercițiu de creație. Îmi pune în brațe jucării care, aparent, nu au nicio legătură una cu cealaltă, iar eu trebuie să găsesc puncte comune între ele, să forțez o interacțiune și să spun o poveste care să se dovedească fascinantă pentru fetiț.
Cum s-a întâmplat în această după-amiază tomnatică. S-a așezat la mine în brațe purtând cu greutate în mânuțele ei un cal negru, un dragon verde și o păpușică Lil Sisters cu biberon, Crystal Queen pe numele de botez.
-Hai, mami, postește (povestește)!
M-am apucat așadar de treabă. Am dus calul la pășune, mai departe pe masa unde ne jucam, să pască niște iarbă din fața de masă care, în mod convenabil, era chiar verde. Pe Crystal și pe dragonul Drake, situat în această poveste în postura de animal de companie, i-am învelit cu un șervețel și i-am pus la nani. Ideea era ca ei să se trezească dimineață, să-și ia micul dejun, să se spele și îmbrace și să plece apoi la plimbare unde să-l întâlnească pe căluțul negru Simba și să construiască de acolo noi aventuri. Anticiparea și răbdarea nu sunt însă puncte forte la trei ani jumate, mai ales acolo unde încăpățânarea este la ea acasă. Ania nu prea era de acord cu ideile mele. În viziunea ei, niciun camarad nu este lăsat de izbeliște, toți eroii trebuie să fie prezenți în poveste încă de la început.
-Și căluțul negru dormea în pătuț, mami! spune ea informativ în timp ce-l îndeasă și pe acesta în șervețel.
Un artist trebuie însă să se lupte pentru actul de creație și nu poate ceda la orice adiere de vânt (deși, de cele mai multe ori, încurajez creativitatea păpădiei și o urmez, adaptând pe parcurs). Dar, astăzi, decid să ripostez.
-Nu, iubire. Căluțul Simba paște iarbă la pășune acum (și-l așez din nou mai departe pe masă). Și după ce s-au trezit, Crystal Queen și Drake dragonul au început să se spele bine pe dințișori.
Sunt întreruptă din nou la apariția calului în peisaj.
-Și căluțul Siba spală dințișorii, mami!
Îl privesc pe sub sprânceană pe exilatul oropsit, dar nu cedez.
-Nu încă. Mai târziu. Acum mănâncă iarbă la pășune, Ania.
Cedează puica vreme de câteva secunde și mă lasă pe mine să înaintez în poveste. Mi-e teamă nițeluș de reapariția calului în peisaj, așa că măresc puțin pasul povestirii.
-Și atunci, Crystal Queen și dragonul Drake au vrut să meargă la plimbare! spun eu pe nerespiratelea.
Zâmbesc larg cu toată gura când aud din brațele mele, pe un ton entuziast:
-Și căluțul negru merge la plimbare, mami!!!!
-Nu acum, iubire! Imediat!
Îl reașez pe căluțul bulversat total de rolul lui în poveste, la păscut de iarbă.
Păpădia mă privește nițeluș îngrijorată și mă întreabă timid, preocupată, se pare, de obsesia mea:
-Și după ce papă căluțul negru multă-multă-multă-multă iarbă, poate să meargă și el la plimbare, mami????
Bineînțeles, mă înec de râs. Ok, e timpul să cedez și să urmez jocul păpădiei. Las aerele mele de scriitor neînțeles pentru blogul unde, deocamdată, pot scrie ce vreau eu.
Sursa foto: depositphotos.com
