Scris în 8 ianuarie 2015
Ziceam c-o să fiu o mămică ce-o să ia totul aşa cum va veni, fără planuri şi pretenţii de la odraslă, care-o să-i ofere libertatea de-a fi absolut oricine îşi doreşte să fie, în lumea asta. Wrong! Deja vreau atât de multe de la Ania că nu ştiu cu ce să-ncep.
Cel mai important lucru este că vreau să aibă cea mai mare putere din lume, puterea să fie sinceră cu ea însăşi! Şi-apoi cu ceilalţi, dacă-şi doreşte. Puterea să-şi asume cine este cu adevărat! Dincolo de sinceritate poate să aleagă ce vrea ea să facă. Odată ce a stabilit real termenii situaţiei, poa’ să aleagă ce cale vrea.
Să stea la poveşti, cu ea, în oglindă, seara şi să-şi zică:
– Hai fată, lasă vrăjeala! Nu mai căuta pretexte. Nu vorbeşti nici cu mă-ta, nici cu tac-tu, nici cu pretenele tale. Nu-mi spune tu MIE că preferi să mergi la UCLA în loc de Harvard (lăsaţi-mă să sper că astea vor fi frământările ei), pentru că pur şi simplu adoooori L.A.-ul. Recunoaşte că te pişi pe tine de teamă că n-o să intri la Harvard. Şi ce, crezi că o să fii vreo zmeauă dacă intri la UCLA şi urli-n gura mare că asta ţi-ai dorit??? În ochii mei eşti bullshit. După cum văd eu situaţia ai două variante: ori laşi naibii distracţiile o perioadă şi te pui pe studiat serios pentru Harvard, ori accepţi faptul că eşti genu’ de gagică ce preferă să se distreze decât să se streseze cu învăţatul. Îl iei frumos pe taică-tu de mânuţă, te pisiceşti puţin, îi spui că-ţi place teribil cât de mult semeni cu el şi cum, şi tu, ca şi el, preferi să cunoşti viaţa tangibilă, oamenii face-to-face, nu din cărţi, că vrei UCLA deşi ţi-ar fi plăcut Harvard, pt că e mai uşor.
– Păi şi dacă aleg Harvard, merg „that extra mile” şi nu reuşesc??
– Aşa, ce crezi că se-ntâmplă aşa mare scofală? O să fii tristă, probabil o să plângi, n-o să ai chef de nimic câteva zile, timp în care-o să te cocoloşească mă-ta şi-o să-ţi sufle-n fund, până-ţi trece. Și vezi ce hotărăşti de-acolo-ncolo!
Mda. Cam asta mi-aş dori, în principal. Să se accepte cine este, să lupte pentru ce vrea şi să se iubească! Mare parte din drumul către „om fericit” cred că ar fi parcurs.
Mie (şi lui Flori), pe de altă parte-mi doresc multă putere, acceptare şi calmitate dacă în loc de UCLA sau Harvard o să mă anunţe că i s-ar părea extrem de interesantă o carieră de sportivă, mai exact dansul la bară crede că i se potriveşte perfect!
Sursa foto: http://firebirdyouths.co.uk, www.shutterstock.com