Obiceiul la noi acasă, în copilărie, era să împodobim brăduțul de Crăciun chiar în Ajun. Deși se dovedea a fi extrem de dificil să aștepți atâta amar de vreme până vedeai luminițele strălucind în casă, era frumos că, odată cu
Uuuuuuu, cât de dor ne-a fost de Titel. Parcă ieri ne luam rămas bun de la el și uite-l acum cum tronează înzorzonat și luminat, din nou, în camera păpădiei care-l privește cu ochișorii strălucitori. Pe lângă faptul că e
După Bobotează a sosit momentul să-l dezbrăcăm pe Titel de podoabe, să-l îmbrăcăm în pijama transparentă și să-l punem la hibernare până iarna următoare. I-am explicat Aniei ce urmează să se întâmple cu Titel dar am fost bineînțeles ignorată complet
Empatia mea depășeșete uneori granițele raționalului, așa că în ultimii ani înainte de a o naște pe Ania începusem să simt suferința brăduțului împodobit de Crăciun care se usca încet în camera încălzită, cu toate vasele cu apă care-i erau