Trebuie să recunosc că între mine și blender-ul cu care îi face Florin piureurile Aniei de legume există o relație de animozitate tacită. Înțeleg că e mare și puternic, că își face treaba bine, dar chiar trebuie să facă gălăgia asta infernală de câte ori lucrează?! E ca un păun care își etalează fălos penajul colorat: Ia uitați-vă la mine cât sunt de fantastic și cum mărunțesc eu aceste particule insignifiante!! Heeiii, toată lumea atenție la mine!! Acuuum!!!
Eu nu sunt de fel o morning person. Păpădia însă a schimbat acest lucru la mine și de trei ani mă trezesc mereu veselă și plină de viață. Blender-ul iritant reușește să trezească în mine aceea parte morocănoasă și ranchiunoasă. Îi arunc priviri urâcioase de câte ori trec pe lângă el, mai mormăi ceva cuvinte indescifrabile dar în rest îmi înghit sentimentele negative și îl tratez cu indiferență că cică asta doare cel mai tare.
Or fi fost gândurile mele nu prea drăguțe sau o fi fost destinul, dar blender-ul țipător s-a stricat și a necesitat o vizită urgentă la reparat. Oooo, cât de frumos îi ședea acum locului golit de zornăieli!
Minunea nu a durat foarte mult însă și iată că blender-ul s-a întors sănătos acasă, ambalat într-o cutie de carton și împachetat într-o folie protectoare cu bule de aer, lucru nesemnificativ și obișnuit poate, pentru unii oameni. Nu și pentru păpădie care a înşfăcat folia lungă cu bule și s-a prezentat în fața domnului tătic cerându-i să fie transformată pe loc în Superman. Conformându-se solicitării, Florin i-a îndesat folia ce căpăta astfel puteri de pelerină magică, în gulerul tricoului.
Mândră nevoie mare de noua identitate, Ania a început să zburde veselă prin casă cu un fâl-fâl elocvent. Se refugiază apoi în camera ei, se urcă pe măsuța de colorat și se aruncă pe fotoliul de burete. Se întoarce dezamăgită spre mine:
-Nu poate zboale Supelman!
Trecându-mi într-o succesiune rapidă prin minte tot felul de scenarii sinistre în care păpădia încearcă să zboare, îi explic amuzată, cu gândul la un celebru joc:
-Oamenii nu pot zbura, iubirea mea! Păsările zboară, fluturii-butterfly zboară, avioanele și elicopterele zboară, albinele și muștele, unii supereroi, dar nu oamenii.
Decid să îi demonstrez, dând rapid din mâini:
-Uite, nici eu nu pot să zbor, nici tati și cu siguranță nici Ania!
Acceptă tacit acest fapt și trece cu ușurință mai departe. Se înființează din nou în fața lui Florin cu o cutie de șervețele umede cerându-i acum să i se confecționeze niște mănuși a la Superman. Astfel deghizată se avântă în aventuri care de care mai spectaculoase.
O privesc cu drag și ochii mi se abat pe blender-ul buclucaș. Nu pot să nu mă întreb: o fi simțit el că mi-e terbil de antipicatic și o fi decis să se întoarcă acasă cu un cadou de împăcare? Cu siguranță sentimentele mele s-au mai domolit puțin acum în ceea ce îl privește. Ba chiar îi arunc și un ”neața” printre dinți, în timp ce închid ușa menită să diminueze zgomote enervante, lăsând să curgă libere în eter, râsete vesele de păpădie transformată peste noapte în Superman!
Sursa foto: http://markomaodus.com
