Eu nu cred că te naști criminal sau psihopat. Se poate să posezi genetic niscaiva predispoziții spre așa ceva (mult disputata genă criminală care se poate să existe sau nu), dar, în principiu, mediul, abuzurile și experiențele traumatizante timpurii din timpul formării tale fac ca acel declic să explodeze dincolo de umanitate.
Cea mai apropiată experiență a mea de a deveni un psihopat cu acte în regulă este în situațiile de somn ale păpădiei, cu un mare plus în cazul în care prezint și eu o formă de oboseală accentuată.
Ania a moștenit somnul ușor și perturbabil al lui taică-su. Adoarme greu și se trezește la cea mai mică adiere de vânt. Nu vede sens în a dormi, viața e prea mișto și trebuie trăită conștient cât mai mult așa că întotdeauna orele ei de somn au fost mai puține decât media pentru vârsta ei.
În aceste condiții, cel mai ușurel zgomot produs în perioada de odihnă a fetițului va găsi în mine un dușman dedicat. Fie că e vorba de un cocoș ce simte nevoia să se dea mare exact atunci, fie vreun cățel care se ceartă cu vecinii lui patrupezi, fie că sunt niște păsărele (în restul timpului, adorabile de-a dreptul) care se trezesc ele să fie fericite la geamul nostru, fie că vreun vecin decide să taie lemne pentru iarnă taman din primăvară, fie vreun dulap demult așezat pe locul său se gândește că e momentul să se repoziționeze cu o pocnitură, fie vreun tractor se avântă într-un huruit zgomotos exact atunci, voi găsi puterea să-i sfârtec în gând pe toți, cu aceeași intensitate determinată.
După ce se trezește păpădia, viața redevine minunată, eu mă transform din nou în om normal și mă amuz de trăirile ce m-au însuflețit mai devreme. Sunt convinsă că fiecare părinte are ocazia să arunce măcar o privire spre cum ar arăta dacă ar încălța pentru o secundă papuci de psihopat în picioare. Noroc cu puii noștri care nu ne dau răgaz suficient ca să avem timp să-i și probăm.
Sursa foto: www.pinterest.com
