Scris în 8 august 2015
Demult, tare demult, înainte de a ne dezmetici bine din somn, cu ochii încă închiși, ne scriam mental lista obiectivelor pe ziua ce abia începuse: curățenie, mâncare și apă cățeluși + pisi, cabinet, birocrații, cumpărături, gătit, etc.
Viața e mult mai simplă și mai frumoasă acum. Avem un singur obiectiv major, pentru care ne adunăm toate forțele, pentru care zilnic adunăm informații, pentru care ne antrenăm de la primele ore, până seara la culcare: s-o facem pe Anușca să râdă în hohote!
O luăm lejer, de dimineață cu stabilirea mediului propice pentru buna îndeplinire a obiectivului: schimbat și spălat copil, dat papa, râgâit, moțăit copil. Anuța ne încurajează cu câteva zâmbete fugare.
Apoi începe pânda. În momentul în care privirea voioasă și cu chef de joacă poposește nerăbdătoare pe chipurile noastre, declanșăm arsenalul de giumbușlucuri din dotare. Ne mișcăm ca titirezii, ne împingem unul pe altul, presiunea [maxbutton id=”80″] își arată ”the ugly face” cu mârâieli printre zâmbete și scrâșnit din dinți. Neputința și dezamăgirea își fac simțită prezența: ”Cuuuuuum? Nu înțeleg!!!! Păi ieri de două ori am ridicat-o la cer și-am zis ”Hopa sus” și-a mers și azi de-abia de mijește un zâmbet!!!” Copilul se uită mirat, cu sprâncenele ridicate, complet nedumerită, la circul ce se desfășoară în jurul ei. Dar nu ne dăm bătuți! După ce epuizăm tehnicile deja cunoscute, începe momentul creativ și lucrul în echipă. Unul vine cu o idee, celălalt o dezvoltă și-o îmbogățește, primul o completează. Când suntem gata să abandonăm procesul, Aniuța ne dă speranțe: întâi zâmbește cu ochișorii, urmează un zâmbet larg, chel și surd. La primul ”Ha!” prindem din nou aripi, motivația devine din ce în ce mai puternică. Lucrurile se intensifică, ne auzim reciproc bătăile inimii, reapare spiritul competițional, îndârjirea când ….. YEEEEEEESSSSSS!!! Cu o figură pe care nu aș fi crezut-o niciodată câștigătoare, unul iese învingător! Celălalt se resemnează când emoțiile date de râsul cristalin al puicii noastre, îl copleșesc!
Cu gândul la revanșă și la încercarea noii figuri în intimitate, fără prezența partenerului, ne ștergem frunțile asudate.
Credeți că se termină aici? Nici gând! Pentru că întotdeauna se găsește câte-o bunică sau bunic, unchi sau mătușă, verișoară sau verișor, dornic/ă să trăiască aceleași senzații, cu aceleași rezultate. Ce contează că Aniei îi e somn? Cu siguranță are chef de-o mică porție de râs.
Pentru ce atâta tevatură? Nu știu cât de tare se distrează puiul mic, cu adevărat. Probabil e o chestie mai mult egoistă. Dar, cu siguranță, cei care sunteți părinți, știți că râsul bebelușului tău te face să te simți cel mai puternic. Da, tu ai reușit să-i aduci bucurie piticului tău! Da, tu ești cel mai grozav părinte din univers! E meritul tău că pruncul e fericit! E ca și cum tocmai ai escaladat Everestul și te-aștepti ca toată lumea să te aclame în ropote de [maxbutton id=”33″]! Ești extraordinar!
Totuși, cele mai pure emoții te copleșesc când, concentrată și aplecată spre scutecul murdar al minunii tale mici, auzi deasupra capului tău, râsul pentru care tu depui atâta efort să-l obții și care, în unele momente, când te-aștepți mai puțin, vine atât de natural! 🙂
Sursa foto: shakadoo.com, ro.pinterest.com
