Scris în 17 august 2015
Fii-mea și-a decis deja traseul profesional și a început antrenamentul intens. Oscilează intre cascador, instructor de bungee jumping, parașutist sau orice implică multă adrenalină.
A hotărât, azi dimineață, să înceapă cu o săritură de la înălțime, fără măsuri de siguranță sau apă în bazin, direct de pe măsuța de înfășat, stilul târât pe fundic cu plonjare, aterizare pe podea.
Decizia a fost regretată ulterior prin plânsete și suspine în brațele lu’ mami și tati + vizita la medic.
Totul e bine și suntem voioși acum, dar avem primul cucui care ne amintește de aventura noastră.
Analiza evenimentului concluzionează că: ori mami ne-a subevaluat capacitățile noastre de a ne deplasa, ori, cum zice Diana, cumnata mea, ne-am pierdut capu’ aseară după fecior frumos, ori, cum zicea Ade, soră-mea, toți copiii vor cădea la un moment dat, ori toate la un loc, au dus la redarea poveștii de față.
Bottom line: sperăm că totul va fi bine, nu ne-am pierdut elanul dar ne vom strădui ca următoarea săritură să se desfășoare într-un mediu controlat.
Așteptăm pupicei pe cucui sa treacă repede!!!
Sursa foto: tassels.tumblr.com, ro.pinterest.com
