Mulți dintre voi știți deja cine este Masha, Enzo, Lulu sau Maș. Și de aceea nu vă va mira că pasiunea puicii pentru cățeluși se extinde și la personajele din desene animate. Noi visăm și mâncăm pe pâine Patrula cățelușilor.
În ziua când Ania mi i-a enumerat pe toți cei șase eroi: Chase, Rubble, Marshall, Skye, Zuma, Rocky respectiv Țeis, Labăl, Mașal, Cai, Juma, Oachi, am dat fuga la Noriel să-i căutăm și în varianta întruchipată în jucării.
I-am găsit pe toți sub formă de pluș dar nu foarte fericit executați. Începusem să-i adunăm pe toți șase de pe raft când Ania i-a zărit pe Marshall și pe Rubble (doar ei doi mai erau) sub forma unor figurine de plastic, micuțe și drăguțe. Oricât am încercat să o convingem că îi putem lua pe toți șase în varianta mai mare, fetițul îi prinsese pe cei doi în mânuțe și nu s-a mai desprins de ei. Îi privea cu un zâmbet cald și-i numea încontinuu, fercită și emoționată.
I-a ținut toată ziua în brațe: și când a mâncat, și când s-a jucat, și când a ieșit cu Masha afară, și când a făcut tumbe prin pat. A adormit cu ei în mânuțe și cu greu am reușit să-i desprind ca să-i pot așeza într-un loc unde să ne aștepte de dimineață.
I-am comandat apoi pe net pe toți șase dar mult mai real-like decât cei din magazin.
Ania iubește ploaia. Atât de mult încât oricât de tare ar ploua, noi două trebuie să stăm îmbrățișate, cu geamul sau cu ușa deschise și să privim afară la picăturile de ploaie care acoperă pământul. Este ritualul nostru prin care îi urăm ploii bun-venit.
O altă pasiune care ne însoțește peste tot este jocul cu plastilină. Păpădia o frământă, o amestecă în toate culorile, o mărunțește, o adună, și-o lipește pe față, pe mânuțe, piciorușe și burtică.
Înfrumusețează cu plastilină dulapurile, mesele, covorul, patul. Stă minute în șir să creeze modele cu plastilină pe jucăriile ei, pe hainele lui mami sau pe Masha atunci când doarme.
Profani cum suntem în arta modelatului cu plastlină, am zis să ne dăm și noi cu părearea și să-i transformăm bucata colorată în cățeluși, pisicuțe, case, mere, mașini și avioane. Cum cerul este o altă pasiune de-a puiuței noastre, cel mai des, Ania ne cere să-i modelăm avioane pe care le zboară apoi prin casă strigând veselă:
-Hai noi casă, anonuleeee!!!
Într-o dimineață, păpădia era pe covor în fața mea. Eu stăteam pe scaun și o priveam ce mutrițe adorabile face când se încruntă ea concentrată asupra ghemotocului de plastilină sau cum își trece mâna prin păr si lasă în urmă trei stropi de plastilină. Mi-am amintit cum am visat exact la acel moment, în 8 martie 2015, când păpădia era încă în burtică și eu i-am scris o scrisoare fetiţei mele iubite.
Mă întrerupe însă Ania din visare și-mi arată încântată ce a modelat:
-Uiti, mami, pupă!
Și ca să exemplifice mai bine mă trage spre ea cu mânuțele, mă pupă și mă îmbrățișează strâns în timp ce-mi dăruiește comoara de pupă modelată.
Probabil bănuiți că m-am topit instantaneu și i-am sorbit toată minunea din ființa ei iubită. Puiul meu îmi modelase o pupă. Cine poate primi o declarație mai frumoasă de-atât de la un fetiț magic de doi ani și patru luni?!
A continuat apoi seria modelajelor fermecate din plastilină cu un frig, doi sus (primul nu cred că ieșise chiar cum își dorise) și o ploaie verde-albastră care avea cea mai frumoasă și ondulată formă.
Cam așa stă treaba, noi modelăm căței, case, mașini și avioane, Ania ne modelează trăiri și simțiri!
Cine nu are norocul suprem de a avea alături o păpădie minunată, nu va ști niciodată cum arată o ploaie modelată din plastilină, acolo unde imaginația e liberă și nu cunoaște, deocamdată, granițe sau limitări superficiale!
Sursa foto: https://ro.pinterest.com
