Sâmbătă a fost zi de pizza la noi în familie. E foarte greu să găsesc o mâncare pe care s-o mâncăm toţi trei şi să nu fiu nevoită să jonglez între oale, cratiţe, castroane şi feluri de mâncare. Eu mănânc cam orice, gurmandă fiind, Flori mănâncă multă carne, grăsimi şi prăjeli iar Ania e cea mai mofturoasă la mâncare, aşa că toată atenţia noastră culinară e îndreptată spre ea.
Păpădia trece acum printr-o perioadă când mănâncă mult mai puţin decât o făcea înainte. Creşterea nu mai este atât de rapidă, puica este acum centrată pe descoperirea lumii. Am citit despre această etapă, m-am pregătit pentru ea, şi acum că o traversăm, îmi dau seama că e mai dificilă decât credeam.
Raţional, ştiu că niciun copil sănătos nu va muri de foame şi nu va ajunge subnutrit. Se pare însă că odată devenite mămici, ni se implantează un cip care, dacă nu este gestionat cu echilibru, va fi la un pas să ne transforme în momzillas. Tot ce-ţi trece prin cap e că puiul TREBUIE să mănânce cât şi ce vrei tu, pentru că, nu-i aşa, tu eşti mămica şi tu ştii mai bine ce TREBUIE să se întâmple. Recunosc că în zilele când Ania nu mănâncă aşa cum face de obicei, experimentez o stare de anxietate care nu dispare combătută cu argumentele logice pe care încerci să ţi le aduci. Dar înveţi să trăieşti şi cu această stare, accepţi faptul că puiul tău a crescut de-acum şi încerci să devii creativă în experienţele culinare pe care le întreprinzi pentru satisfacerea burticii puiului de om.
Avem achiziţionate toate cărţile Prinţesei Urbane. Cea cu reţete pentru pici, „Mami, e gata? –aventuri haioase în bucătărie-„ este printre preferatele Aniei. Foarte frumos şi bogat ilustrată, păpădia îmi cere mereu să povestim împreună din ea. Se opreşte foarte des la reţeta pentru pizza şi o studiază cu atenţie. E preferata ei. Numeşte după mine ingredientele şi îmi arată încântată imaginea finală, elucidându-mă cu cea mai frumoasă intonaţie: pizza!
Aşa că, am hotărât să încercăm şi această reţetă, sâmbăta, când toată familia e acasă şi pusă pe distracţie şi acţiune. Am pus multe legume ca să fie bună pentru Ania, am pus ciolan afumat ca să fie bună pentru tati și pentru mami am făcut un mujdei de usturoi cu smântână, ca acompaniament pentru pizza.
Fiecare avea sarcinile lui precise: mami a făcut blatul după rețeta din cartea Prințesei, tati a tăiat ciolanul afumat, legumele și a răzălit cașcavalul iar Ania a întreținut atmosfera cântând la karaokele ei micuț, observându-ne pe fiecare în parte sau gustând din șunca păcătoasă.
Ingrediente pentru blatul de pizza:
-400 g făină
-200 ml apă caldă
-1 cub sau un plic de drojdie
-1 vârf de linguriță de zahăr
-1 praf de sare
-1 linguriță de oregano
-2 linguri ulei de măsline
Ca toppinguri am folosit: ciolan afumat, roșii cherry, ardei gras, măsline, ciuperci, cașcaval ras și ketchup de casă.
Am amestecat făina cu sarea și oregano.
În apa caldă am dizolvat drojdia și zahărul și le-am adăgat peste făină. Am adăugat uleiul de măsline, le-am frământat bine și am lăsat aluatul să crească într-un loc călduț, până tati a terminat de pregătit ingredientele pentru toppingul de pizza.
Din aluat am întins două foi subțiri de formă incertă:
pentru că am o sucitoare asimetrică pe care, se pare, nu prea știu să o mânuiesc. Am întins ketchup-ul pe toată lungimea foii, am pus ingredientele și cașcavalul deasupra și am băgat-o la cuptorul preîncălzit la 200 de grade C timp de 10 minute și apoi încă 10 minute la 180 de grade.
A ieșit această minunăție:
Între timp, tati și puiul au ieșit în curte, la joacă.
Mujdeiul de usturoi îl fac așa: usturoiul pisat (cam jumătate de căciulie) cu sare îl frec bine cu jumătate de pahar de ulei pe care îl adaug treptat, ca la maioneză. Pun o lingură de boia, amestec bine și adaug smântână din belșug. Dacă mujdeiul iese prea gros, mai pun puțină apă să-l subțiez. Merge foarte bine cu grătare, mici, pește dar este excelent și la pizza.
Am ieșit și eu în curte la flămânzii mei, în grădina de joacă a puicii, cu farfuria de pizza aburindă, un sos iute pentru Florin (care nu mănâncă smântână), mujdeiul pentru mine și un zâmbet iubitor pentru păpădie.
Ania și-a dat la o parte cu delicatețe tot toppingul de pe felia ei de pizza, dar a mâncat cu poftă blatul înmiresmat.
Poftă bună!
