Am mai povestit cât de mult mi-aș dori să mă pot juca cu păpădia mea cu păpușile. Uneori mă apucă nostalgia copilăriei mele și execut niște tentative de a atrage fetițul pe acest drum. Berbecuța mea este însă foarte categorică în privința plăcerilor pe care și le dorește îndeplinite, fără drept de apel.
Dar partea fascinantă din a avea copii este că niciodată ei nu vor fi așa cum îți imaginezi tu sau, poate, cum ți-ai dori. Și da, e fascinant pentru că asta te aduce cu picioarele pe pământ și-ți reamintește că și ei sunt (culmea) oameni adevărați, cu plăcerile, trăsăturile, defectele și spectaculozitatea lor. Da, exact! Tu ai creat acest omuleț adevărat, nu un protopip, nu o miniatură, nu un alter ego, nu o copie, ci un om care are nevoie doar de protecția și iubirea ta necondiționată ca să rămână perfect, exact așa cum s-a născut să fie.
Dacă mă gândesc acum la o variantă a fetiței mele care mă trage de mânecă să ne jucăm cu păpușile, nu o mai recunosc pe Ania pe care o ador atât de mult. E ca și cum m-aș juca cu o altă fetiță străină iar gândul acesta nu prea mă atrage. Lipsa interesului pentru păpuși face parte din păpădie și am ajuns să iubesc și acest lucru la ea. În plus, nu aș mai fi descoperit eu fascinanta lume a supereroilor, a mașinilor de curse, a motoarelor, a bătăilor vesele și a jucăriilor cu animale duse dincolo de frontiere. Și dacă mă apucă cheful să mă joc cu păpușile, să împletesc codițe, să croiesc haine, să pun la culcare jucării, să le fac baie, să le duc la piscină sau să le trimit la plimbare cu mașina, am tot timpul la dispoziție multitudinea de animăluțe care se prezintă sub cele mai diverse forme. În privința jocurilor, totul ține de imaginație și de creativitate, orice poate fi înlocuit, replasat, redefinit. Dar partenerul de joacă preferat este unul singur și nimic pe lume nu-l poate substitui!
Sursa foto: www.youtube.com
