Eu sunt nostalgia întruchipată. Mereu mă agăț de fiecare etapă cu Ania de parcă ar fi ultimele mele clipe pe pământ și aș vrea să se termine niciodată. Dar, în același timp, găsesc întotdeauna motive să mă bucur de noua etapă care începe. Nici nu ar avea cum să fie altfel când am așa o minune de fetiță fermecată!

Sunt absolut ruptă de oboseală ceea ce mi-a oferit ușor motive să simt mult mai profund o supărare trecătoare. Nu am altă reacție decât să zac în pat, imună la ce se întâmplă în jurul meu, încercând să-mi repornesc astfel motoarele.

Florin îmi preia locul și se joacă intens cu fetițul căreia însă nu îi scapă nimic. Așa că o aud șoptindu-i îngrijorată tăticului ei:

-Tati, cred că am pierdut-o pe mami noastră cea veselă!

Mă topesc toată! O iau în brațe și-mi asum starea. Îi explic că e firească dar trecătoare, că nu are nicio legătură cu ea, că o iubesc la fel de mult și că după un moment de respiro, voi redeveni mami cea veselă.

Nedumerire: am reușit în patru ani să fiu mereu doar mami cea veselă? Kudos to me!

Am insistat mereu ca Ania să știe că ea este iubită, dincolo de orice stări emoționale am avea noi. Ne-a văzut pe amândoi nervoși, lipsiți de răbdare uneori, la fel cum a experimentat și ea aceleași stări. I-am spus mereu că noi o iubim întotdeauna și am încercat să o facem să simtă acest lucru indiferent de stările noastre emoționale.

Suntem la masă, doar noi două, sporovăim vesele despre nimicuri. De nicăieri, fetițul mă prinde ușurel de mână și-mi spune cu un glas drăgăstos:

-Mami, știi că nervii trec dar iubirea rămâne?!

Pam-pam! Așa copil miraculos am eu!

Și într-o notă mai amuzantă: am mai vorbit despre asta, suntem departe de a fi perfecți și, ocazional, mai scăpăm câte o înjurătură sau câte un cuvânt nu prea drăguț. Ar fi ridicol să îi cerem păpădiei standarde pe care noi nu le putem atinge, așa că, tot ocazional, mai scapă și ea câte o înjurătură sau câte un cuvânt nu prea drăguț. Atunci o întreb amuzată:

-Măi, fetiț, dar unde ai învățat tu să vorbești așa?

Ania râde și-mi răspunde spontan:

-La biserică, mami!

Aș vrea să merg și eu la biserica aceasta a păpădiei pentru că tare amuzantă și distractivă mi se pare, din spusele ei!

Sursa foto: 123rf.com

O etapă nouă cu nostalgii, profunzimi și minuni de păpădie
Tagged on:                                     

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *