Spuneam deunăzi despre dificultățile pe care le întâmpin atunci când am treabă de făcut (fie profesional, fie de-ale casei) iar păpădia dorește să interacționeze total cu mine: nu vrea nici la bunici, nici să facă orice altceva care nu mă implică și pe mine.

Pentru perioade relativ scurte, se joacă singură. Își aranjează ea jucăriile pe care le dorește și vorbește cu ele la fel cum facem și împreună. Însă dacă treaba mea amenință să se prelungească prea mult, se găsește în imposibilatea de a continua fără implicarea partenerului ei de joacă preferat și atunci îmi cere constant atenția. Aparent înțelege că am treabă și că ea se va juca singură însă practic: fie își scapă jucăriile pe sub paturi și are nevoie de ajutorul meu să le recupereze (o dată la 30 de secunde), fie mă cheamă să-mi arate un avion pe care l-a zărit pe geam, ori cum păsărele stau cuminți în colivia lor, ori cum buba ei de la genunchi e azi deja mai mică decât era ieri, fie mă ia de mână pur și simplu și mă duce spre locul desfășurării acțiunii ludice. 

Pentru asemenea situații, am încropit mental un set de activități menite să o distreze și să-i ofere o variantă a timpului petrecut singurică:

1.Din fericire, telefonul, tableta sau televizorul, cu toate jocurile și filmulețele lor amuzante, nu o țin prea mult ocupată (chiar dacă uneori mi-aș dori). Fetițul meu minunat preferă orice altceva în afara lor, așa că această soluție funcționează doar câteva minute.

2.A descoperit pictatul, așa că îi așez lângă locul unde lucrez eu paleta cu fiecare culoare așternută pe ea, foaia de desen, o multitudine de pensule, un pahar cu apă și îi ofer câte o privire admirativă când și când.

3.O implic și pe ea în activitățile mele: o îndemn să amestece ea aluatul, să-mi ”citească” ce scriu eu la laptop, îi explic fiecare pas pe care îl fac sau o rog să-și taie și ea legumele de lemn, lângă mine. Funcționează doar în anumite situații.

4. Îi solicit să-mi prepare diferite dulciuri (înghețată, brioșe, clătite, torturi, prăjituri, acadele, bomboane) cu trusa ei profesionistă de manevrat plastilina, pe care le ”gust” cu încântare atunci când îmi sunt servite. Funcționează doar atunci când avem platilină manevrabilă, deoarece, în majoritatea timpului, aceasta se găsește întărită pe covoare, dulapuri, scaune sau locuri dosite.

5.Îi propun să-și spele jucăriile la chiuvetă că sunt cam murdărele. Își pune scaunul înălțător, îi fixez apa caldă-rece și-mi asum balta din baie pe care va trebui să o adun după.

6.Îi propun să facă o baie cu spumă în cădița ei (pe care o mai folosim doar în acest scop). Așez o tonă de prosoape pe jos în încăperea în care mă aflu și eu, deasupra cada cu apă călduță și spumă din belșug. Își aduce vreo 300 de jucării cu ea și le vorbește vesel urmărindu-mă din când în când cu privirea și cerându-mi uneori intervenția.

7.O provoc să-și scoată jocurile la înaintare: fie să sorteze cartonașele cu Patrula Cățelușilor, fie să sară cu broscuțele în lac, fie să pescuiască peștișori, fie să aranjeze costume haioase pe animalele din junglă. Funcționează doar parțial, pentru că nu are răbdare (încă) să se joace prea mult singurică.

Cam acestea sunt activitățile pe care le găsește Ania interactive și amuzante. Indiferent, însă, la care ne referim, pe tot parcursul ei voi auzi periodic un glas de păpădie, căruia cu greu voi găsi puterea să-i rezist și care mă întreabă dulce:

-Mai ai multă treabă de făcut, mami? Te joci cu Ania acum?

Sursa foto: www.mommyish.com

 

Mai ai multă treabă de făcut, mami?
Tagged on:                             

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *