Actualitatea în țara noastră este că dacă îți dorești un specialist din orice domeniu te-ar putea interesa, nu prea ai șanse să-l găsești. E un subiect dezbătut deschis în toate mediile sociale, cu toate ocaziile, fie că e vorba despre o discuție televizată, fie că povestești cu prietenii la o cafea. Lipsa profesionalismului e o tară pe care cu toții o acuzăm dar care are implicații mult prea profunde pentru a putea fi vindecată cu repeziciune.

Cauzele sunt diverse, pornind cu alegerea unei meserii potrivite atât capacităților, aptitudinilor noastre cât și intereselor pe care le avem. Nu voi putea oferi permorfanță atunci când nu am înclinații, nu sunt bun în sectorul în care lucrez sau atunci când detest munca pe care trebuie să o fac.

Școala românească te pregătește pentru totul și, în același timp, pentru nimic. Cantitatea de informații este prea mare pentru a putea fi absorbită corespunzător, prea diversă și deloc individualizată în funcție de necesitățile și caracteristicile elevilor.

Discrepanța între teorie și practică. Ele ar trebui să meargă mână în mână măcar, dacă nu, așa cum se întâmplă în alte țări, să primeze învățarea prin descoperire. La noi, partea teoretică zboară liberă și necontrolată, poposind efemer prin minți fragede și prea ocupate.

Societatea noastră se bazează în continuare pe reguli vechi, care funcționau la alte generații și în alte vremuri, refuzând cu încăpățânare să se adapteze noilor cerințe. Creativitatea, inovația, inițiativa și liberul arbitru au prea puține ocazii de a se arăta atunci când ești condamnat să te supui întocmai unor superiori prea îndoctrinați ca să aibă o viziune de ansamblu, prea îmbătați de propria responsabilitate, atunci când ești învățat să asculți orbește în loc să gândești de unul singur, atunci când nu ești încurajat să te expui ci ești îndemnat să lenevești molcom în scaunul călduț.

Lipsa specialiștilor care să-ți supervizeze activitatea la început de drum, care să te ghideze și să te învețe taine pe care nu le găsești scrise în vreo carte.

Ignorarea importanței motivației. Și nu mă refer la cea externă (măriri salariale, stimulente, bonusuri, sancțiuni, etc) care are efecte pe termen scurt, ci la cea internă, care te mână vertiginos înainte, care te ajută să te trezești cu drag dimineața, să simți că tu contezi, că aduci o schimbare în bine, că nu ești doar o rotiță dintr-un mecanism care te depășește, care te determină să te perfecționezi continuu, să înveți neîncetat, să te documentezi cu interes, chiar într-un timp care nu este deloc plătit.

Profunzimea acestor cauze nu poate fi reglată peste noapte. Schimbarea mentalităților necesită ani întregi de încercări și de eșecuri. Până atunci, cel mai bun scenariu ar fi o viață profesională scăldată în plictiseală și dezinteres. Din păcate, cel mai groaznic scenariu, cel tradus prin morți nevinovate care de-abia au început să trăiască, se întâmplă chiar acum, mult prea des decât am fi putut să ne imaginăm că este posibil.

Sursa foto: http://www.servitherm.ro/

Lipsa profesionalismului și implicațiile sale
Tagged on:                     

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *