O lungă perioadă de timp, am fost învățați să ne ascundem trăirile și individualitatea și să gândim în termeni sociali. A fost o nevoie bazală, care ne oferea astfel securitate și integritate. Lucrurile erau desprinse de filtrul nostru personal și expuse spre satisfacerea ideii care se voia apărată. O perioadă prea lungă de timp, se pare, pentru că, treptat, am cam uitat să nu ne mai fie teamă de ceea ce simțim.
A venit apoi o altă etapă, cea a democrației declarate. Aici, au început să se desprindă încetișor aceia care prezentau semnale diferite față de percepția generală. Au fost încoronați ca regi ai sincerității, o valoare uitată și atât de căutată acum. Doar că, acest proces de transformare a venit fără niște indicații suplimentare, iar cei care l-au încercat, s-au trezit în situația în care granița dintre sinceritate și judecare era extrem de tulbure. Părea cumva că, cu cât erai mai brutal, mai înverșunat și mai aspru în expunerea ideilor tale, cu atât erai mai sincer și mai onest. Am trecut, prea brusc, de la masa acuzaților, la masa judecătorilor, de parcă acestea două erau singurele locuri libere din sală.
Realitatea nu este niciodată albă sau neagră, ci este doar realitatea ta, văzută prin experiențele tale, prin caracterul și personalitatea ta, prin condițiile tale de viață. Merită să lupți pentru ea cu toate armele pe care le ai la dispoziție, dar atunci când încerci să le-o impui și celorlalți, nu mai vorbim deja despre democrație.
Observi schimbări la tine de la o perioadă la alta. Îți amintești amuzat cum gândeai la 20 de ani și cât de sigur erai pe ceea ce simțeai. În aceste condiții, e cam greu să afirmi cu hotărâre că deții adevărul absolut în ceea ce-i privește pe ceilalți.
E tare dificil să ne definim altfel decât am fost învățați să o facem, în două culori, fără alte nuanțe care să ne îmbogățească. Ca atare, ca să pot merge eu înainte cu mine, trebuie să tai și să interzic orice e diferit la tine.
Eu văd altfel democrația și parcă mi se pare mai frumoasă așa: o văd plină de empatie, de compasiune, lipsită de etichetări, generalizări sau judecăți de valoare și tare frumos colorată. Dar e atât de greu să gândești în termeni de nonjudecare, fără comparații, fără așteptări nerealiste, încât să simțim cu adevărat așa, ar fi o minune!
Sursa foto: www.carnegiecouncil.org
