Miercuri, 11 septembrie 2019, ziua trei de grădiniță. Azi dimineață citeam un articol despre anxietatea de separare la copii și, printre alte informații, se sugera crearea unui ritual de despărțire care să ajute copilul. Yeap, bifat! Același traseu și în dimineața cu numărul trei: Ania vrea să șadă de-a calul la tati, apoi intră cu mine de mânuță în sala de grupă, apoi noi doi așteptăm puțin pe hol, o pupăm de rămas bun și totul curge senin și minunat.
E prima zi când rămân singură-singurică. Mă duc să mai cumpăr niște hăinuțe de grădi pentru păpădie, iar apoi mă întorc acasă, la treburile mele. Ciudat și deprimant mi s-a părut să intru în Shopping Center fără glasul păpădiei lângă mine. Iar casaaaa, ooof, Doamne! Da, am mai stat singură acasă dar puica mea era doar la doi pași, la vecinii bunici, nu la treburile ei personale de copil mare de grădiniță.
Mă afund în treburi, ordine, mâncare, acte adiționale, bugete, mailuri, imprimat, scanat și completat hârtii.
Mi-e tot dor tare de ea! Mă uit la ceas, e numai 11 dimineața. Și, pentru prima dată în aceste zile, fac o nebunie: îmi pun să ascult Gregorian Chants. Aniei nu îi plac deloc așa că am renunțat să le mai ascult și eu. Autoterapia pare să funcționeze.
La 11.30, însă, suntem din nou prezenți la ușa sălii de grupă. Activitatea nu s-a terminat așa că așteptăm pe hol. Doamna educatoare, delicat, încearcă să ne transmită un mesaj:
-Ania e foarte bine! Îi place la grădi, participă la activități, puteți să stați liniștiți. Ar fi drăguț să veniți să o luați acasă la ora 12, că nu se întâmplă nimic până atunci.
Râd și-mi asum în totalitate vina, deși nu l-am văzut nici pe domnul tătic ripostând la venitul mai devreme la grădi. Promitem să ne conformăm programului.
Plină de entuziasm, doamna educatoare ne prezintă primul desen realizat de fetiț la grădi, după tema: jucăria preferată. Pare încântată și dumneai dar ne avertizează totuși că desenul va merge la dosarul puiului și nu îl primim până la sfârșitul anului. Acceptă totuși să îl pozăm.
Ca să înțelegeți de ce sunt atât de mândră: eu, deși am terminat pedagogic dublă specializare, nu am dorit să fac nimic cu păpădia acasă: nici s-o învăț cum să coloreze, nici să-i dau teme de desen, nici să calculeze sau să scrie după cerințe. Tot ce Ania a învățat acasă a fost liber ales, în funcție de interesele ei. Eram convinsă că va avea destul timp la grădi să învețe tot ce trebuie în materie de achiziții școlare. Am vrut să separ clar lucrurile. Așa că, acest desen, pe care-l aveți expus la începutul textului, este pentru noi o adevărată capodoperă, cu titlul enunțat chiar de păpădie: Rață pe apă (mai exact, cum a completat ulterior, pe valuri).
Imediat după grădi, am plecat cu Ania la prietena noastră Dana și al ei cățel, Misha, ca să obținem o tunsoare de păpădie. Ei, aici a fost primul moment din aceste zile când Ania a reușit să-și exprime câteva emoții care au încercat-o în această perioadă: a stat încrunată, a fost mârâită și a refuzat să fie tunsă altundeva decât stând în brațele mele, lipită toată de mine, deși în trecut, era un bulgăre de veselie și de toleranță când ajungeam la Dana. Oboseala și procesul acesta de adaptare la nou și-au spus cuvântul, însă Dana a fost foarte înțelegătoare și a ajutat-o pe fetiț să se descarce așa cum dorea ea.
E după-masă. Stăm în curte doar eu cu păpădia, printre o tonă de jucării și de animăluțe. Primesc un mesaj pe Whatsapp. E de pe grupul cu părinții de la grădi: doamna educatoare a postat un filmuleț cu puii noștri cântând și dansând cântecul cu celebrul pitic fără soață. Să o văd pe Ania veselă, implicată în activitate, socializând cu alți puiuți, a fost ca și prima gură de aer liber pe care am luat-o toată săptămâna. Mi-au dat lacrimile de emoție! Deci, într-adevăr, păpădia se distrează și se simte bine la grădi, nu stă agățată de ușă, plângând după noi. Nu știu dacă educatoarele au idee cât de importante sunt aceste momente pentru noi, dar le mulțumesc din suflet pentru acest cadou.
După ce am vizionat filmulețul de vreo 500 de ori, după ce l-am trimis întregii familii și am răspuns cu entuziasm tuturor cuvintelor de iubire venite din partea lor, pot declara că și ziua cu numărul trei a fost o reușită pentru noi!
