Ritualul nostru de seară este sfânt și destul de elaborat. După lăptic, desene și spălat, ne retragem în dormitor unde vom aduce cu noi și orice jucării s-au aflat în acea zi printre preferințele puicii. Pe lângă lăpmița de veghe cu lumină roșie și ceasul ce-și proiectează ora pe tavan, avem de la Crăciun moștenire și două instalații pe baterii care ne țin companie. Mami îi spune puiului ce poveste dorește să audă ea atunci, urmată de o poezie și un cântecel. Deși tati scapă deseori doar cu o poveste, el va trebui să-i arate fetițului prin geamul dezvelit de perdele și draperii, noaptea cea frumoasă, cerul cu stele, luna strălucitoare, luminile din geamurile vecinilor și câte un avion răzleț ce-și caută de drum pe cerul nostru.
La somnul de prânz însă, nu avem niciun ritual. Mă așez cu Ania în pat, ne pupăm și ne spunem somn ușor, iar, după ce păpădia adoarme, eu îmi văd în liniște de treburile mele.
Fiecare somn, și cel de noapte dar și cel de prânz, va fi precedat de o serie de foieli și fâșneli până se ajunge la liniștea viselor, asezonate pe alocuri cu discuții inițiate de fetiț, care este dispusă să vorbească despre absolut orice în acel moment, dar temperate de mine cu un:
-Te rog, pui, vreau să mă odihnesc. Încearcă să nu mai vorbești puțin, închide ochișorii și caută somnicul.
De cele mai multe ori, Ania îmi va spune ghiduș:
-Dar mami, eu chiar încerc dar creierașul meu apasă pe niște butoane și-mi mișcă din mânuțe și din piciorușe și nu mă lasă să închid ochii!
Eu, râzând:
-Măi creierașule, să știi că Ania e mai puternică decât tine și ia uite că reușește să facă ce-și dorește ea!
Astăzi, la somnul de prânz, deși știe că cel cu îmbrățișările nocturne este domnul tătic, Ania își lipește o mânuță peste mine. Emoționată de micuța mânuță, o îmbrățișez și eu. Obținând ce și-a dorit, fetițul își retrage mânuța și se foiește în continuare, își ridică genunchii, își flutură mânuțele, își miroase părul, se răsucește. Îmi iau încetitor mâna amorțită și bulversată de pe ea. Ania mai execută trei mișcări și-și așează din nou mânuța peste mine, așteptând. O îmbrățișez din nou, zâmbind tăcut. Se cuibușește la pieptul meu și adoarme în câteva minute.
Nu întotdeauna trebuie să folosești cuvinte atunci când dorești ceva. Uneori, cei care te iubesc necondiționat, pot înțelege foarte multe doar din gesturile tale mărunte dar atât de mari!
Sursa foto: ro.pinterest.com
