Jurnalul Aniei mi-a adus numai bucurii: magia de a fi mămică în toate dimensiunile pe care sufletul meu le caută, posibilitatea de a-mi exprima preaplinul, o legătură parcă mai strânsă cu cei dragi nouă, momente de veselie care nu se termină niciodată, nostalgie, duioșie, înțelepciune, evoluție și oameni noi care, privind înăuntrul meu, au ales să mai rămână nițeluș aproape.
Un loc special printre aceștia îl ocupă Cami Suciu. Nu știu cum sună vocea ei decât în gândurile mele și cu toate acestea o simt ca pe o dragă și de demult prietenă. Are o sensibilitate extraordinară izvorâtă din emoție pură, un suflet în care cred că am încăpea cu toții, fără să ne îngrămădim, ba chiar am fi și serviți cu un ceai și niște ciocolată, așa ca acasă. Ador cum îmi spune ”fată solară”, cum mi-l povestește pe Iubirul ei și cum s-a atașat de păpădie de parcă i-ar fi parte din familie. Admir grația cu care își tratează rănile. Cami e genul acela de om care-ți intră în suflet și pare că e acolo de când lumea.
Astăzi am primit un cadou extrem de prețios, prima ei carte de poezii: Hoțul de vise. E frumoasă ca sufletul ei! Acum stă cumințică pe noptieră și mă așteaptă să zbor prin ea, cu fetițul meu drag lângă mine.
Tare, tare mândră sunt de tine, Cami! Mulțumesc din suflet! Te îmbrățișează cu drag, fata ta solară!
