Deși încercam din răsputeri să părem calmi și relaxați, în primul rând pentru Ania, adevărul este că am avut emoții foarte mari la începerea grădiniței, cel mai mare pas din viața ei de până acum. Fiecare părinte știe despre ce vorbesc eu aici. După vreo săptămână de venit cu o oră mai devreme după domnișoara păpădie și așteptat pe hol, doamna Manu ne-a asigurat, subtil și delicat, că totul este în regulă și putem începe să venim la ora de terminare a programului. Ne amuzăm acum dar atunci nu prea știam pe ce planetă pășeam.
Cu doamna Manu a fost dragoste la prima vedere, ușor, firesc și rapid. Când însă am descoperit că doamna Ramona este foarte amuzantă, jucăușă și, pe deasupra, mai are și atâtea animăluțe interesante acasă, am știut că grădinița câștiga rapid teren fertil și că nimic nu ne mai poate opri.
Cel mai dor ne-a fost, în această perioadă pandemică, de doamna Cristina, o figură maternă și blândă, care ne-a fost smulsă brusc și fără pregătiri din viața de zi cu zi. Dar vorbim deseori de dumneaei și ne mai trece câte puțin din dor.
Doamna Simona ne-a picat nouă mănușă. Plină de energie dar și foarte afectuoasă, creată parcă pe structura Aniei.
Privind retrospectiv acum, totul a curs ușor și lin, natural, fără niciun element forțat, fără nicio legătură cu temerile noastre (iminente) inițiale. Adaptarea Aniei la grădiniță s-a produs cum nici nu ne așteptam de bine. Și asta nu a fost deloc o întâmplare.
Spuneau doamnele la întâlnirea virtuală că sunt bucuroase de cum ne-am mobilizat, copii și părinți, ca să continuăm acest experiment ciudat de învățare online, spre deosebire de ce s-a întâmplat prin alte grupuri de piticuți. Eu cred cumva că situația a fost inversă: dacă nu aveam căldură, implicare, răbdare, atașare, dacă nu simțeam toată energia minunată venind de la doamne către noi, nu cred că am fi avut nici noi puterea să ne implicăm și, mai ales, nu am fi reușit să ne convingem puii să accepte acest mod de a interacționa. Ați creat o familie din noi iar acest merit nu vi-l poate nega nimeni. Pentru asta vă mulțumim din suflet, vă suntem îndatorați și ne declarăm extrem de mândri de dumneavoastră!
Dincolo de toate neajunsurile acestui sfârșit bizar de an, pentru că sunt o optimistă, am văzut foarte multe lucruri grozave, pe care nu am fi ajuns altfel să le experimentăm. În spatele rigurozităților pe care copiii noștri trebuie să învețe să le respecte, am descoperit colegii fluturași în mediul cel mai securizant pe care îl cunosc ei, acasă. Și atunci parcă i-am văzut mai bine: veseli, bucuroși, mofturoși, timizi, încăpățânați, amuzanți, jucăuși, obosiți, plictisiți sau alintați. Iar această perspectivă nu-ți dă decât o singură șansă: să-i iubești pentru că sunt reali, exact ca tine! Am văzut familiile lor și atunci am știut că sunt de-ai noștri!
Le urăm succes mult proaspeților școlărei, suntem convinși că vă veți descurca minunat cu noua provocare. Ne pare rău că nu ne vor mai mai fi parteneri de joacă la grădi, dar ne bucurăm tare că atunci când îi vom vedea pe stradă, plimbându-se țanțoși cu ghiozdănelele în spate, vom spune cu mândrie și mult-mult drag:
-Hei, uite, noi am fost colegi la grădiniță!
Noi însă putem încă să ne bucurăm pentru că ne mai așteaptă încă un an în această familie minunată!
Vă dorim vacanță plăcută tuturor, o vară veselă, plină de aventuri frumoase și noi începuturi cel puțin la fel de grozave cum am avut noi parte în acest prim an de grădiniță al Aniei! Vă îmbrățișăm cu drag pe toți!
Semnat: Ania, mami și tati, trei fluturași convinși și înfocați!
