De vreo două săptămâni avem un nou ritual la culcare: jocul cu lumina. Mielul românaș care ne cânta din Porumbescu și lumina tavanul cu steluțe colorate ce țâșneau din burta lui albă, este acum istorie. I-a luat locul un proiector micuț cât mânuța Aniei, care desenează pe pereți imagini cu zâne și unicorni, dar care a fost retrogradat la funcția de lanternă.

În fiecare seară, când îi spun puicii că e timpul pentru somnic, lasă totul baltă și se repede bucuroasă spre dormitor. Ajunsă aici, cercetează atentă încăperea, în căutarea unei jucării care să ne țină de urât. E nemulțumită că nu prea are variante dar dă cu ochii de micuțul proiector, îl înșfacă veselă și se urcă în pat. Ne întindem amândouă pe spate în timp ce eu fac lumina să danseze pe tavan. Se uită visătoare după ea ca și cum citește în dansul ei, povești din vremuri de demult. 

Când raza de lumină începe să alerge veselă și pe pereți, încep și hohotele de râs. Păpădia dansează în ritmul ei dintr-o parte în alta a patului.

Fuge apoi, strigând printre râsete, de luminița care încearcă să-i prindă un picioruș. Se întoarce brusc și începe să fugărească lanterna nărăvașă.

Când cercul strălucitor se odihnește puțin lângă genunchiul ei, Ania încearcă să-l prindă cu mânuțele. Râde când își vede degețelele colorate de raza de lumină pe care încearcă să o guste cu limba.

O gâdil cu raza strălucitoare pe burtică și râde, apărându-se cu înverșunare.

Îmi îndeasă lanterna în gură și începe să mă cheme, bătându-se pe burtică:

-Liuliu (Lulu- cățelușa noastră), hai aicea cuți!

Mă târăsc până la ea și-i depun cuminte obiectul prețios la picioare. După vreo 50 de aporturi, facem schimb de roluri.  Eu nu uit să recompensez cățelușul ascultător, cu un scărpinat pe burtică și după urechi.

Preia controlul asupra luminii și începe să-și studieze cu atenție ursuleții de pe pijama, își verifică pedichiura și urmărește conturul fiecărui obiect din încăpere.

Eu o mai întreb din când în când, așa, mai mult pentru mine:

-Ania, nu vrei tu, iubirea mea, să facem niște nani?

-Nu-nu, îmi răspunde prompt cu o scuturare hotărâtă a capului.

Închid ochii și mă trezesc cu o exlozie de lumină îndreptată spre ei. Mă strâmb, ceea ce generează o nouă porție de râs. Cere bis până simt că mi-au amorțit mușchii feței.

Dă cu ochii de plapuma izgonită la marginea patului, din calea păpădiei săltărețe. Scoate un strigăt de bucurie, se lipește de mine și ne trage plapuma peste cap.

În cortul proaspăt improvizat studiază dacă acesta este bine sigilat în toate părțile și admiră floricelele de pe plapumă. Se apropie încet de urechea mea și-mi șoptește ceva suav la ureche. Eu râd în hohote și-i șoptesc și eu un răspuns. Se întoarce serioasă spre mine și se scarpină în ureche. Nu cred că i-a prea plăcut secretul meu.

Se întinde lângă mine şi lasă lumina să se plimbe în voie. Îmbrăţişează strâns lanterna şi închide ochişorii tot mai lung şi mai des. „E gata s-adoarmă” mă gândesc eu relaxată. Închid şi eu ochii dar mă trezeşte un „maaamiii” însoţit de o indicare a uşii dormitorului. Mă fac că nu înţeleg:

-Îţi vine lumină, pui?

Sunt corectată imediat cu o indicare a traseului pe care trebuie să-l fac la coborârea din pat, cu puica în braţe, spre ieşirea din dormitor. Suspin dar mă conformez.

Trecând prin bucătărie, observ cum, în câteva secunde, televizorul din camera Aniei amuţeşte. Păpădia insistă totuşi să vedem ce face tati:

-Doarme tati, iubirea mea! spun eu suficient de tare ca să fiu auzită.

Mergem să verificăm şi mă bufneşte râsul când îl văd pe Flori încremenit într-o dramatică poziţie care l-ar descrie mai degrabă ca aruncat din tren, decât adormit. Mulţumesc, în gând, că nu s-a făcut actor.

Ne îndreptăm spre cărucior unde puica adoarme legănată în 5 minute.

Mă gândesc oare de ce am mai stat o oră în pat dacă era mai simplu în cărucior. Zâmbesc când îmi dau răspunsul: pentru o poveste cu o mami, o păpădie şi lumina ei magică.

O aduc uşurel, în braţe, înapoi în pat şi mă înduioşez tare: de după plapumă străbate luminiţa care nu vrea să adoarmă până nu-mi vede fetiţa întoarsă aproape de ea. O mai las puţin să vegheze lângă noi şi dormim toate trei îmbrăţişate.

Sursa foto: http://wallpapercave.com 

 

 

Fetița păpădie și lumina ei magică
Tagged on:                                             

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *