Există așa un magnetism în bucuria copiilor, mai ales atunci când te simți puțin responsabil pentru explozia de zâmbete. E foarte ușor să devii dependent de acea senzație pe care să o cauți neîncetat.
Așa am ajuns noi captivi în caruselul oferirii de cadouri pentru păpădie. Principalul ”vinovat” – Dorin, expertul nostru incontestabil al acestui domeniu. Cunoaște toate magazinele de jucării din oraș, îl cunosc toate vânzătoarele care, atunci când apare, scot repede pe tejghea fie un patrulian nou sosit, fie vreun ponei proaspăt și cald, fie, mai nou, un supererou deghizat. Se învârte printre rafturile colorate, printre puștii care îl privesc admirativ, cântărind imaginativ cantitatea de bucurie pe care ar putea-o provoca jucăria cercetată.
Sosirea lui Dorin acasă e întâmpinată cu surle și trâmbițe. Toată familia, cu cățel și cu purcel, vrea să fie martoră la dezvăluirea surprizei din cadouri și la zâmbetele vesele de păpădie. Eu, una, recunosc că mă bucur și de cadoul în sine, pentru că, în mare parte, mi se adresează și mie.
Un pas a fost de aici până la primirea de cadouri zilnice. În jur de ora 4 după-masa, Ania devenea atentă la orice lătrat al cățeilor spre poartă:
-Oare vine Dolin cu cadou pentru Ania?
Dacă se nimerea vreo zi în care să nu fie cadouri, puica făcea botic și căuta neîncrezătoare prin plasele lui de cumpărături. Atunci am realizat că o luasem razna cu toții. Ne-am adunat în ședință familială și am decis că acest fenomen a pus stăpânire pe noi, că a preluat controlul asupra noastră, că nu îi face niciun bine păpădiei care nu mai are timp să se bucure de lucrurile afective, de iubirea noastră și că, în curând, fie ne va sufoca grămada de jucării, fie vom da faliment, pentru că nu sunt tocmai ieftine aceste jucării preferate de fetiț. Așadar, gata cu cadourile! E timpul ca acestea să își recapete strălucirea și să devină apanajul unor situații speciale.
Ziua cu secetă în cadouri a fost anunțată în prealabil păpădiei. Am ieșit cu toții în curte, cu ceva îngrijorare în suflet. Ania a fugit imediat în brațele lui Dorin și a întrebat timid de cadou. Bunicul ei i-a explicat că nu îi va mai cumpăra în fiecare zi surprize dar i-a propus în schimb altceva:
-Ce-ai zice tu să jucăm noi doi un fotbal cu cățeii????
Și Puf! iată că reapăru imediat bucuria din ochii Aniei, după care tânjeam cu toții:
-Daaaaaaaa!!!!!! Și după aia mergem în parc cu Auli și cu Dolin, da?
Ce fetiț înțelept, bun și frumos mai avem și noi!!! Noroc cu ea că ne mai ține și pe noi echilibrați!
Sursa foto: www.dreamstime.com
