Uneori, pentru părinți poate fi o adevărată încercare să reușească să-i spele pe copii pe dinți, mânuțe, să-i așeze la masă, să-i pună în pat la culcare, mai ales atunci când sunt în criză de timp. Adică, nu e ca și cum i-ai chema să mânânce un dulce preferat sau să desfacă jucăria cadou pe care le-ai adus-o, caz în care vor țopăi într-un picior până la tine, strigând de bucurie. Spălatul, mâncatul și culcatul nu sunt tocmai activități spre care copiii să se îndrepte entuziaști și, ca atare, vor amâna, ignorându-te, acel moment cât mai mult cu putință, preocupați fiind cu distracțiile lor și se vor deplasa spre locul cu pricina, în cel mai lent și mai tărăgănat ritm cu putință.
Noi însă am găsit o modalitate drăguță să accelerăm puțintel acest proces, convenabilă ambelor părți: oferim un drum gratuit, în brațe, presărat cu drăgăleli și pupici și asezonat cu alte surprize spontane: poate păpădia dorește să fie dusă în cârcă sau dii căluțul sau ca bebelușii, poate vrea să facem o mică oprire și la acvariul cu pești, poate vrea să fugim de Masha sau poate vrea să-i arătăm unei anume jucării ce urmează să se întâmple acum.
Un alt moment obișnuit (și așteptat) acestui proces este alegerea. Nu poți avea două mijloace de transport așa că trebuie să alegi între mami și tati, care este fericitul câștigător. Deși îi place tare mult să ne vadă luptându-ne pentru a fi cei norocoși, dorind-o și cerând-o, fetițul ne va alege întotdeauna, pe amândoi. Fie își pune câte o mânuță în jurul gâtului fiecăruia și noi o putăm pe brațe de câte un picioruș, îngrămădindu-ne printre uși, fie va merge de-a calul la tati (purtatul ei în brațe preferat, pe care mami nu prea îl poate îndeplini pe motiv de dureri de spate) dar neapărat, oferindu-i o mânuță și lui mami, ca să se simtă integrată în acest proces.
E amiaz iar domnul tătic a plecat deja la birou. E timpul să ne îndreptăm spre somnul de prânz iar puica ezită să fie prea entuziasmată de acest fapt. Deodată:
-Mami, am o idee! Hai să alegem care mami mă va duce în pătuț.
Râd și mă conformez. Mă învârt în jurul mesei, interpretând treptat mai multe roluri: mami cea obosită, mami cea veselă, mami cea capricioasă, mami cea vorbăreață, etc, în fiecare dintre ele însă cerând-o cu insistență să vină în brațele mele. Ania râde fericită și mă alege pe mine cu ochii sclipind spre ea. Amuzată încă, în brațele mele, mă întreabă:
-Dar ce-au zis celelalte mami pentru că te-am ales pe tine?
-Au fost nițeluș cam supărate, dar le-am zis eu că tu le iubești pe toate și să aibă răbdare că le va veni și lor rândul, în curând.
Se pare că e mulțumită de răspunsul primit pentru că își lasă căpșorul pe umărul meu și cască însetat spre urechea mea.
Sursa foto: www.rebelcircus.com
