Păr neîmblânzit, ochi pătrunzători, privire ce pare că-ţi citeşte direct din suflet. Imaginea lui James Dean rămâne încă iconică pentru generaţii întregi, un rebel fără cauză pentru care încălcarea regulilor este singura aventură ce merită trăită.
Mă întâlnesc tot mai des cu fenomenul femeilor care sunt atrase de băieţii răi. Există un magnetism care le face mereu să caute în fiecare bărbat acelaşi tipar: dur, nepoliticos, impulsiv, imun la reguli care consideră că se aplică doar celorlalţi. Inconştient poate, caută acelaşi pattern la nesfârşit, chiar dacă asta înseamnă uneori că, pe lângă reguli, vor fi încălcate şi graniţele bunăstării fizice şi emoţionale.
Nici bărbaţii nu sunt însă scutiţi de acest efect, mulţi dintre ei păstrând în suflet amintirea iubirii, ce nu vrea să se şteargă, pentru o domnişoară neîmblânzită care li s-a strecurat printre degete.
Ne creştem copiii, voalat sau nu, îndemnându-i să dea din coate, să se strecoare, să taie colţuri, convinşi fiind că astfel vor reuşi să se descurce în această lume aspră.
Dacă suntem întrebaţi, majoritatea dintre noi vom spune probabil că dispreţuim impoliteţea dar anumite cercetări ştiinţifice sugerează de asemenea faptul că o vedem ca pe un semn de putere. Un studiu din 2011, publicat în jurnalul Social Psychological and Personality Science indică faptul că, cu cât o persoană este mai nepoliticoasă, cu atât sunt observatorii mai convinşi că aceasta este mai puternică şi, ca atare, nu trebuie să se supună aceloraşi reguli ca noi restul.
Participanţii la studiu au evaluat „spărgătorii de reguli” ca fiind mai în control, capabili de a lua decizii dificile, capabili de a-i face pe ceilalţi să îi asculte şi mai puternici decât cei care respectă regulile impuse de societate.
Acest studiu pare să indice că încălcarea normelor va fi percepută de alţii ca un semn de putere, chiar dacă aceleaşi persoane vor cataloga nerespectarea regulilor ca fiind grosolană şi complet greşită.
Trăim cu convingerea că bunătatea, generozitatea, altruismul, vorba bună, calmitatea, mularea pe normele societăţii, sunt semne de slăbiciune. Ok, or da ele bine în poezie dar aici ne confruntăm cu realitatea crudă în care trebuie să răzbatem. Ignorăm faptul că poate lumea ni se pare aşa dură şi pentru că suntem şi noi participanţi activi la ea. Omitem să ne amintim că într-o lume percepută în conflicte, adevăratul spărgător de reguli este cel care le respectă. Refuzăm să înţelegem câtă putere stă într-un zâmbet în comparaţie cu un pumn strâns şi ne tăiem singuri aripile spre înălţarea spirituală.
Date fiind rezultatele studiului de mai sus, nu mi se mai pare aşa o nebuloasă contradicţia dintre vehemenţa cu care ne criticăm conducătorii politici şi perseverenţa cu care ne încăpăţânăm să-i alegem şi să-i menţinem mereu în acele funcţii. În final, tot băieţii răi par să fie mai puternici!
Sursa foto: http://www.rebelcircus.com
