Din experiența mea de 38 (a trebuit să mă gândesc că nu mai știam exact) de ani pe acest pământ, am constatat că, să te simți valoros e unul dintre cele mai importante lucruri care te împing spre fericire. Cu o stimă de sine bine asigurată, liniștea și mulțumirea vin natural, în pași de dans spre tine.
Am familie mare și o relație minunată cu fiecare membru special din ea. Contez pentru ei și contează pentru mine.
Am prieteni vechi și buni, pe care nici timpul, nici distanța nu a reușit să mi-i îndepărteze.
Am foști colegi și clienți cu care încă păstrez o relație apropiată.
Am oameni care-mi apreciază scriitura.
Am oameni care-mi zâmbesc cald atunci când ne vedem.
Cea mai importantă componentă a stimei de sine însă nu este percepția celorlalți asupra ta ci propria-ți simțire. Dar și aici stau bine. Sunt mândră de mine cum cresc, mă dezvolt, aleg, înțeleg, empatizez, râd, iubesc.
Însă, ca orice stimă de sine care s-a născut în anii comunismului, mai are și ea nedumeririle, reflectările, momentele de ezitare și curiozitățile ei. Atunci o caut imediat în cel mai apropiat și ocupat loc din sufletul meu.
Ania nu este un fetiț dependent. Nu face crize atunci când trebuie să plec undeva. Îi explic de fiecare dată totul și acceptă cu seninătate acest fapt. Se desprinde cu ușurință de mine atunci când situația amenință să devină distractivă în altă direcție decât cea în care mă aflu eu. Se avântă cu elan în construirea de relații cu oameni noi și zâmbitori. Se lansează fericită în aventuri cu domnul tătic sau cu bunicii ei, atunci când eu am alte treburi.
Dacă însă poate să aleagă, trebuie să recunosc cu mândrie că eu îi sunt persoana preferată din lume, în orice ar însemna această alegere: mâncat, dormit, jucat, drăgălit, spălat sau pur și simplu, petrecut timp împreună, râzând amândouă din te miri ce. Va pleca lejer de lângă mine, dar doar după ce se asigură:
-Tu ai treabă, mami? Bine, atunci eu mă duc la Auri și la Dorin în vizită.
Sau:
-Ai terminat treaba, mami? Taaaati, nu mă mai joc cu tine acum, pentru că mă joc cu mami!
O altă ființă iubită care-i calcă pe urme și pe care chiar îl suspectez de dependență afectivă, este fiorosul nostru mare blând, Enzo, care, acum, este din nou atât de aproape de mine cât a fost în cele mai frumoase momente ale vieții lui: la noi în casă, la picioarele mele, dormind liniștit și deschizând doar din când în când un ochi spre năzbâtiile pe care le mai face păpădia. Doar că el este atât de însetat de prezența mea, chiar tăcută și ignorantă, încât se ridică cu greutate de jos ca să repoziționeze atunci când eu mă fâțâi fie și cu un metru mai departe. Mă așteaptă cuminte să ies de la baie, curios încotro o pornim acum, doarme doar la ușa dormitorului unde visez eu cu Ania (domnul tătic se autoexilează în camera păpădiei ca să stea cu el însă primește un cold shoulder din partea lui), părăsește și intră în casă doar la piciorul meu, ca să se convingă că amândoi mergem în aceeași direcție.
Când copiii și cățeii îți caută atât de mult prezența, nu ai dreptul să te simți altcumva decât extrem de valoros și norocos!
Sursa foto: www.mnn.com
