Una dintre manifestările noastre de afecțiune presupune să-i avertizăm pe cei dragi în privința pericolelor care pot să-i pândească: Ai grijă să: nu cazi, nu-ți pierzi cheile, la drum, de tine, etc.
Atunci când îi spui cuiva ”Ai grijă!”, proiectezi asupra universului lui senin, o grijă în plus. Sau, cel puțin, asta spunea cineva de la televizor.
Dacă tot vorbim de griji, din perspectiva responsabilităților, am și eu câteva cu care mă ocup zilnic:
–Enzo, colocatorul nostru iernatic, are nevoie de apă și mâncare proaspătă zilnic, să i se deschidă și închidă ușa de câteva ori pe zi, ca să iasă și să-și facă necesitățile fiziologice, de medicamente administrate de două ori pe zi, să se simtă iubit și răsfățat.
–Pisi are nevoie de hrană și de vorbe frumoase.
-Jumătate de săptămână, când Dorin este la munte, Lulu și Masha, cățeii care locuiesc în curte, au nevoie de apă și mâncare.
–Păsările noastre zebre australiene solicită mâncare, apă și o colivie curată.
–Peștii vor mâncare, de trei ori pe zi.
-Casa are nevoie de curățenie și de ordine.
-Ai mei vor mâncare, fiecare după preferințele lui.
-Mai nou avem iar găini, care, în lipsa lui Dorin, vor trebui să se bazeze tot pe mine.
-Chiar și eu am nevoie să fiu îngrijită, să mă țin sănătoasă, curată, bine dispusă și frumușică.
În această dimineață m-am trezit mai devreme și m-am așezat în bucătărie, la laptop, să lucrez câte ceva, în liniște. Prin ușa deschisă, aud cel mai dulce glas de păpădie din univers care mă cheamă somnoros:
-Maaaami, are cineva grijă și de mine în casa asta???
Ei, dacă în celelalte cazuri enumerate mai sus, mai pot fi găsiți înlocuitori și, uneori, ele pornesc mai mult dintr-un simț al datoriei decât din inimă, această grijă este împlinirea mea sufletească și nu o dau pentru nimic în lume!
-Vin acum, soarele meu minunat și iubit!
Sursa foto: http://www.erikaviktor.com
