E imposibil să stai o zi întreagă cu Ania fără să râzi în hohote sau să zâmbești duios, chiar dacă nu ești parte integrantă din familia care o iubește. E așa un miracol să te lași purtat de acest omuleț mic și minunat, în lumea pe care acum ne-o exprimă nouă tot mai mult prin cuvinte.
În primul rând, e foarte veselă tot timpul și zilnic ne cântă prin casă, fie melodii cunoscute despre degețelele, elefanți, pisoi, etc., fie despre ce imaginează ea sau ce i se întâmplă ei:
-Și hipotamul a dansaaaaat și atunci a venit și puiușooooorul și a făcut cirip-cirip și a întrebat Ce faci aici, măi hipotamule, tu danseeeeeezi????
Domnul tătic o roagă pe un ton somnoros dar serios să nu-l mai descopere de plapumă pentru că mami a lăsat geamul deschis până târziu și e cam răcoare în dormitor. Fii-mea, serioasă la rândul ei, îi explică:
-Tati, să știi că nu ai voie să cerți pe copii și să țipi așa! Tu trebuie să vorbești frumos cu Ania, să știi!!
Povestim despre închisoare și despre misiunea cățelușilor din Patrulă. Păpădia aduce în discuție problematica oamenilor răi.
-Dar cine sunt oamenii aceștia răi, pui? o întreb curioasă.
-Oamenii răi sunt oamenii nervoși și care nu zâmbesc niciodată, mami!
Suntem la cumpărături prin supermarket. Fetițul, cocoțată în coșul mare, mă informează:
-Eu o să caut acum pe cineva ca să-i zâmbesc, mami!
-Bine, iubirea mea!
Dezamăgită de câteva persoane care sunt prea preocupate de ale lor ca să interacționeze cu puica, îmi strigă într-un final victorioasă și fericită:
-Uite, mami, fetița asta i-a zâmbit la Ania înapoi! Vezi, mami???
Mă întorc și văd o bătrânică cu un zâmbet cald și larg pe față. Îi zâmbesc și eu înapoi. Se apropie de noi și ne spune cu nostalgie că avem o fetiță foarte frumoasă. Îi mulțumim, schimbăm câteva cuvinte și ne luăm la revedere cu un zâmbet.
Atât de frumoasă este lumea aceasta a păpădiei!
Sursa foto: www.videoblocks.com
