Cu ocazia minunatelor zile (săptămâni, chiar) ale curățeniei generale, am ajuns din nou la capitolul jucării, de care suntem, efectiv inundați în casă. Pentru că păpădia este atât de drăgălașă când se bucură atunci când primește cadouri, sunt anumite persoane în această lume, nu dau nume (că ar fi prea multe) care nu se pot abține să nu-i cumpere jucării. Astfel, am ajuns ca oriunde privești, în orice colțișor ascuns al casei noastre, să dai cu ochii de ceva colorat și zornăitor: pe sub mobile, pe după canapele, pe jos, aranjate în cutiile lor, pe birou, în papucii cu care pleacă tati la serviciu, ba chiar și pe dulapuri ajung lansate de mânuț de fetiț. În plus, Ania se joacă doar cu câteva dintre ele, restul servindu-i doar ca să împodobească decorul habitatului nostru.
Așa că am decis ca anul acesta să fiu mult mai drastică decât anii trecuți și să renunțăm la mai multe jucării. Mi-am impus să nu mă las impresionată ci să merg determinată înainte, ghidată de un singur principiu: cu ce nu s-a mai jucat demult, trebuie să plece. Am informat puica asupra acestui proces și am purces la drum. În mod surprinzător, păpădia a fost foarte dornică să renunțe la ele. E drept că, din când în când, mai săpa printre cele abandonate și descoperea câte unele care îi păreau nou-nouțe de nefolosință, pe care le zbura câteva secunde prin aer ca să vadă cum funcționează și le risipea apoi în urma ei pe covor. Dar una peste alta, a fost foarte cooperantă cu trierea jucăriilor.
N-aș putea însă spune același lucru și despre mine. Deși am reușit să strâng trei saci de jucării nefolositoare, am avut probleme reale în a renunța la unele dintre ele, deși primisem acordul fetițului. Cum ar fi elefănțelul ei cu lumini de noapte care cântă cu un glas cristalin Twinkle-twinkle little star, și cu care puiul meu adormea când era bebeluș, sau oița pe roți în care o legănam în nopțile albe când ne bucuram pentru că avem pentru cine nu dormi, sau chiar pătuțul ei, transformat acum în canapea pentru camera ei, care, deși destul de spațios și prea puțin folosit, întrucât noi preferăm covorul, poartă în el amintiri neprețuite. Poate totuși n-ar strica să mai arunc o privire printre jucăriile pe care, se pare, le-am abandonat cu prea multă ușurință!
Sursa foto: http://www.yourtoysguide.com
