Motivul pentru care rezist eu pe toată perioada curățeniei generale, este liniștea și satisfacția pe care o simt, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp, atunci când plutesc prin curat.
Înainte, aveam posibilitatea să prelungesc acest sentiment o mai lungă perioadă de timp, atunci când săream imediat să șterg instantaneu orice firicel de praf se așeza suav prin împrejurimi, înainte să-și cheme toți confrații spre un trai îmbelșugat.
De când s-a născut păpădia însă, acest sentiment este tot mai rar și, deși privesc în spatele meu cu o oarecare inutilitate spre fetițul care și-a dezmembrat deja jucăriile pe sub canapele ce se odihnesc pe o podea aerisită sau care performează deja o exprimare artistică pe mobila ce încă mai păstrează parfumul soluției de curățat, mă bucură mai mult râsul Aniei decât liniștea unei curățenii anoste.
Mai mult, cu prilejul acestor sărbători, cățelul nostru cel mai iubit, Enzo, marele blând, a decis să se îmbolnăvească grav spre la un pas de neființă, printr-o răceală acompaniată de probleme cardiace serioase. Din fericire, acum e bine, nu știm cât e de recuperat sau pentru cât timp, însă atunci când e vorba despre familie, nu-ți pui astfel de întrebări, ci te bucuri de fiecare clipă împreună.
Enzo însă își are acum domiciliul stabil la noi în casă și reușește cu succes să lase câte-o bală sau câte-un fir de păr peste curățenia care a scăpat, printr-un miracol, neatinsă (încă) de păpădie. În plus, din cauza tranzitului intenstinal în curs de recuperare, în loc să miroase la noi în casă a crenguțe de brad și a cozonaci, ne simțim frecvent învăluiți în parfumul unor pârțuri cu o personalitate extrem de puternică și persistentă.
Dar așa este când ai puiuți și cățeluși iubiți, totul pare să devină mat, tern, neimportant și lipsit de semnificații în comparație cu ei.
Deși îmi propusesem să am un Crăciun în care să mă centrez exclusiv pe noi și pe fetiț, m-am trezit împărțită între cățel, familie și prieteni, care fiecare voia să ne simtă aproape. Deși îmi propusesem să simt magia Crăciunului, m-am trezit în imposibilitatea de a realiza acest plan, din lipsă de timp.
La o privire superficială, poate părea că am ratat esența sărbătorilor. Cumva însă, am un sentiment de satisfacție și de bucurie în suflet și cred că, fără să-mi propun, am reușit să fiu mai aproape de magia Crăciunului decât am sperat. Pentru că, în esența lui, Crăciunul nu este despre tine, nu este despre sufletul tău ci despre capacitatea de a simți bucurie atunci când dăruiești ceva din tine, atunci când planurile tale se năruie dar, în loc să te simți frustrat și neputincios, găsești acea generozitate despre care se vorbește atât de mult dar pare să se simtă tot mai puțin. Sărbătorile de anul acesta mi-au adus un dram în plus de înțelepciune, ceva mai multă profunzime în percepții și aprecierea unui azi cu toate minunile care, poate, la un moment dat, îți vor lipsi enorm!
Sursa foto: innatchristmasplace.com
